Buzoianul Remus Posea, condamnat că a furat 26 miliarde lei vechi, scapă de închisoare

Fostul președinte al Obștii Moșnenilor ziși de pe Buzău, Remus Posea, scapă de închisoare. Tribunalul Buzău a respins joi sesizarea Serviciului de Probațiune Buzău privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare la care a fost condamnat Posea în 2017 de aceeași instanță.

Potrivit Codului penal, condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de suprave­ghere.

Reprezentanții serviciului de Probațiune a constatat că acesta nu ar fi respectat condițiile condamnării cu suspendare dispuse de Tribunalul Buzău în urmă cu mai bine de trei ani în dosarul în care a fost trimis în judecată pentru delapidarea fondurilor Obștii și evaziune fiscală în formă continuată. Iată că judecătorii nu au putut dispune anularea condamnării cu suspendare, din cauză că, între timp, sentința și-ar fi produs efectele, perioada de supra­veghere fiind încheiată în septembrie. Decizia de joi a judecătorilor poate fi contestată de Servi­ciul de Proba­țiune în trei zile de comunicare.

Peste 26 miliarde lei vechi s-au evaporat din conturile asociației în decurs de opt ani. Responsabil a fost găsit Remus Posea, fostul președinte al Asociației, care a fost condamnat în 2017 la doi ani și opt luni de închisoare cu suspendare pentru delapidare în formă continuată în dauna Obștii, în perioada 2005-2013, dar și pentru evaziune fiscală, de asemenea în formă conti­nuată, în aceeași perioadă.

În interiorul termenului de supraveghere stabilit la 3 ani, acesta trebuia să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria Orașului Nehoiu. De asemenea, Posea a fost obligat să plătească către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor ­Pu­blice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor ­Pu­blice Buzău suma de 433.601 lei și a accesoriilor aferente creanțelor bugetare, până la achitarea efectivă a debitului, cu titlu de despăgubiri civile, iar „Obștii Moșnenilor Buzoieni de pe Buzău” suma de 2.635.187,02 lei, cu ­tit­lu de despăgubiri civile.

Serviciul de Probațiune care a urmărit în această perioadă modul în care Posea trebuia să se achite de obligațiile legale a considerat că acestea nu au fost respectate și a sesizat, în urmă cu câteva luni, procurorii cu pro­punere de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei. Dosarul a ajuns în instanță în luna iulie, însă s-au dispus amânări.

Remus Posea a făcut obiectul executărilor silite cerute de părțile din proces. Posea a rămas și fără mașina de lux pe care o deținea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele instituind sechestru asigurător pe aceasta. Posea a contestat toate soluțiile executorii, însă fără succes.

Posea a fost trimis în judecată în decembrie 2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău într-un dosar de ­eva­ziune fiscală și delapidare în formă continuată deschis de unitatea de parchet ­mențio­nată în 2014, iar după un proces derulat pe parcursul a mai puțin de doi ani a venit și sentința care a rămas definitivă în septembrie 2017, prin decizia Curții de Apel Ploiești, din cauză că Remus Posea a atacat prea târziu sentința de la Tribunalul Buzău.

Remus Posea, care este fostul soț al vedetei de televiziune Iuliana Marciuc, în ­ca­litate de proprietar, dar și de președinte al „Asociației Obștii Moșnenilor ziși de pe Buzău”, s-a războit cu statul român pentru păduri încă din anul 2006.

Cel mai răsunător a fost procesul pentru un teren de 20.000 ha fusese atribuit lui Teodor Năstase, care pretindea că este descendent din neamul lui Preda Buzescu.

Cum a ajuns colaborator al Securității

Colaborator al Securității, dovedit în 2009, Remus Posea a fost chemat în judecată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității după ce, în calitate de candidat la Primăria Nehoiu, în 2008, i-a fost verificată, din oficiu, calitatea de colaborator sau lucrător al Securității. După câteva luni de proces, CNSAS obține la Curtea de Apel București o hotărâre în acest sens în cazul lui Posea, care nici nu s-a prezentat la audieri pe perioada procesului și nici nu a trimis vreo întâm­pinare în favoarea sa la instanță. Potrivit hotărârii instanței, Remus Posea s-a aflat în atenția organelor de Securitate încă din 1982, când a depus cerere de plecare definitivă în RFG, împreună cu familia.

,,Datorită faptului că soția era de naționalitate germană, și pentru că s-a avizat negativ solicitarea de plecare definitivă, Remus Posea a divorțat.

După plecarea soției, în 1987 a solicitat avizarea căsătoriei cu fosta soție și stabilirea definitivă în RFG.

În perioada iulie-septembrie 1987 a acceptat o colaborare neoficială cu organele dc Securitate pe linia acțiunii <Venus>.

Într-o notă a spus despre o persoană, evreu de origine română, că are o firmă la care lucrează două persoane care contribuie la prosperitatea firmei <CAWO> în afacerile cu România și că a contribuit la plecarea unei persoane în RFG.

A mai arătat că acea persoană trăiește în concubinaj cu persoana care a ajutat-o să plece. Despre alte două persoane a declarat că dețin sume în valută depuse în străinătate, obținute prin activități ilicite sub acoperirea firmei CAWO.

Despre numita O.G. a afirmat că a plecat din țară în urma căsătoriei cu un cetățean vest-german, dar ulterior a divorțat și s-a recăsătorit în străinătate, venind în România ulterior pentru a urma cursurile Facultății de Stomatologie, ca student străin. A mai furnizat informații despre mama și sora acesteia. (…) Informațiile furnizate Securității, indiferent sub orice formă, se refereau la activitățile sau ­atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; (…) Chiar dacă reiese ca în 1989 s-a apreciat că pârâtul era un element <nesincer> se reține că legea nu condiționează calitatea de colaborator (…) de faptul că informațiile furnizate erau reale sau nu.

Legea sancționează atitudinea de denunțare a unor activități și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fără a face distincția în raport de faptul că aceste activități s-au desfășurat înainte sau urmau să se desfășoare ulterior furnizării informațiilor către Securitate (…) Este cunoscut că în perioada respectivă împotriva persoanelor despre care se cunoștea că doresc să rămână în străinătate sau care au rămas în străinătate se luau diferite măsuri, supraveghere ce mergea până la interceptarea corespondenței, res­trângerea unor drepturi refe­ritoare la acordarea vizelor etc. Celelalte informații s-au referit la viața de familie, la viața privată a unor persoane, aducându-se la cunoștință date personale despre cei ce făceau obiectul informării și despre membrii familiilor acestora. Astfel a fost încălcat dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile și Politice”, se precizează în hotărârea Curții de Apel București.