Cultură

FOTO / Buzoianul Ionuț Marin, maestru al sculpturilor „prêt-à-porter”

Primăria Municipiului Buzău, prin intermediul Centrului Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” (CCAM) organizează prima ediție a Simpozionului Internațional de Sculptură din Buzău, 2022 (Buzău International Sculpture Symposium – BISS), un eveniment unic în peisajul cultural național, dacă ținem cont că este dedicat atât sculpturii clasice, cât și sculpturii în metal. Pe lângă unicitatea sa, prima ediție a acestui simpozion ne oferă și alte motive de mândrie locală: participarea a doi tineri sculptori buzoieni, foarte bine cotați la nivel internațional. Unul dintre ei, a cărui semnătură se găseşte deja pe mai multe monumente urbane din toată lumea, inițiator al proiectului de la Buzău, este  asist. univ. drd. Bogdan Adrian Lefter, din cadrul Facultății de Arte Decorative și Design (FADD), Departamentul Ceramică Sticlă Metal. Cel de-al doilea buzoian care participă la simpozion este asist. univ. dr. Ionuț Marin,  de asemenea, din cadrul  Facultății de Arte Decorative și Design (FADD), Departamentul Ceramică Sticlă Metal. Acesta din urmă ne spune că datorită lui Bogdan Adrian Lefter Buzăul „a spart gheața” în privința organizării acestui tip de simpozion internațional și este bucuros că face parte din grupul de artiști al primei ediții, selectați prin concurs de către juriul de specialitate și prin votul publicului. Și îi amintim aici, alături de cei doi sculptori buzoieni Bogdan Adrian Lefter și Ionuț Marin – care reprezintă atât Buzăul, cât și  România, pe Bogdan Severin Hojbotă din România și pe  Amin Balaghiinalou, din Iran, Andrej Mitevski din Macedonia de Nord, George Minchev, din Bulgaria,  Kirill Grekov, din Estonia, Kiryl Krokhaliou, din Belarus, Marino di Prospero, din Italia și pe Valerian Jikia, din Georgia. Cu ocazia acestui eveniment, la care participă 10 sculptori,  se vor realiza  10 sculpturi și instalații monumentale din metal și marmură, care ulterior vor fi amplasate permanent în spațiile urbane ale orașului Buzău.

„Este foarte interesant că simpozionul are loc în Buzău; mă bucur foarte tare că am ocazia să ofer orașului meu natal o lucrare; ea va fi amplasată undeva în oraș și sunt foarte mândru. Pentru mine, personal, este o mare realizare. Drumul meu în sculptură este la început. A început de ceva timp, dar mai sunt multe de făcut și mai am multe de spus. Nu exclud  să mai am și alte lucrări amplasate în Buzău și în alte orașe din țară, în viitor”, a mai spus Ionuț Marin.

Buzoianul Ionuț Marin, pe lângă activitatea cu studenții pe care o desfășoară în cadrul Universității de Arte Decorative și Design, reușește să aducă arta în viața de zi cu zi în diferite modalități. Cea mai nouă realizare a sa, înainte de participarea la simpozionul internațional de sculptură de la Buzău, care s-a  concretizat, de altfel, sub forma unei expoziții inedite, a fost transformarea unui accesoriu  banal într-un semn distinctiv, într-o operă unică la purtător, într-o marcă a personalității. Este vorba despre expoziția „Sculpturi prêt-à-porter”, deschisă luna trecută, de la Galeria Galateca, în Capitală, care a inclus câteva dintre creațiile purtabile, din piele și metal, realizate de mâna artistului Ionuț Marin (aka John MOTA) și imaginate pentru personalități precum Dragoș Bucurenci, Tibi Clenci, Paul Olteanu, Tibi Ușeriu, Adrian Pascu, Alexandru Pițigoi, Alex Filip, Marius Manole, Simion Bogdan Mihai, Silviu Țolu.

„Pe lângă sculpturile pe care le realizez, particip și la expoziții. Am avut o expoziție luna trecută, dar nu de sculptură, ci de genți, pentru că este o altă activitate de-a mea; am atelier în sensul acesta și lucrez piele; din pură pasiune am învățat să lucrez piele și o combin cu metal pentru a face niște genți foarte purtabile. Am vrut să arăt că metalul este un material care poate fi purtat și mi-am dorit să înlătur, astfel, concepția  că el este rece, dur și incomod. Am făcut acest lucru știind cum să-l integrez pe o geantă, în ce cantități și în ce mod să fac prinderile și cu ce finisaje ca să reziste la intemperii; este mare bătaie de cap și nu mulți fac asta, dar mie îmi place pielea  în egală măsură cu metalul; mi-am bătut capul să găsesc soluții. Am făcut o expoziție cu 11 genți care s-a numit «Sculpturi prêt-à-porter», pentru că, de fapt, sunt niște forme sculpturale gata de purtat. A avut loc la Galeria Galatec, vizavi de Muzeul Național de Artă al României, iar curatorul expoziției a fost chiar directorul muzeului, Călin Stegerean. Brandul meu de genți  se numește Mota și este dedicat cu precădere  bărbaților. Este alegerea mea de la bun început.  Trebuie să recunosc că mă simt mai confortabil când le fac pentru bărbați, pentru că le fac ca și când le-aș purta eu. Sunt și multe femei care cumpără genți bărbătești și le poartă. Legat de funcționalitatea lor, eu am discuții cu clientul înainte de a o crea, pentru a afla unde și în ce mod dorește să folosească geanta respectivă; dacă este, spre exemplu,  geantă de birou,  ce anume vrea să pună în ea. Sunt unele persoane care au nevoie de compartimente specifice care să își pună tocul de ochelari, pixul, încărcătorul de laptop etc. Vor să știe exact unde sunt când bagă mâna în geantă, fără să se uite înăuntru, să știe exact de unde să scoată obiectul respectiv; întotdeauna geanta are dimensiunile solicitate, și de asemenea, cromatica. Gențile arată mai bine în realitate decât în fotografiile pe care le fac și le trimit lor. În fotografie nu poți să surprinzi chiar senzația pe care ți-o dă geanta atunci când o porți. Vin clienți care au înțeles că îmi doresc  să fac, nu lucruri de serie, ci piese unicat special gândite și realizate pentru ei. Și sunt genul acela de clienți perfecți, în sensul că îmi lasă timpul  necesar să le lucrez. Inițial avem o discuție despre toate detaliile. Dacă mai am eu tot felul de întrebări comunicăm pe parcurs. Dar reacția lor mă bucură foarte tare și mă face să merg mai departe cu asta, sunt încântați de ce iese”, a povestit Ionuț Marin.

Proiecte pentru Operă și teatru

Pentru sculptorul buzoian pandemia a avut și efecte benefice, în sensul că i-a dat răgaz pentru creativitate,  dar a și pus punct pentru o vreme unor proiecte în desfășurare.

„Cât a fost pandemie nu s-a mai întâmplat absolut nimic. Eu am lucrat mult cu Teatrul de balet de la Sibiu, câțiva ani la rând – care ține de Casa de Cultură -, iar în București cu diferite teatre: «Odeon», «Nottara», «Masca», «Teatrul Mic» și cu diverse companii private pe diferite proiecte. Mai realizam decoruri pentru festivaluri de genul Untold, Neversea; Acestea s-au oprit în pandemie și abia acum au început să revină, dar mai mult pe paliere private. De regulă, aleg proiectele care au doza de artistic în ele, pentru că nu ai chef să te apuci să faci confecții metalice doar ca să câștigi un ban. Poți să câștigi un ban făcând lucruri care să îți și placă, să îți pui în valoare cunoștințele pe care le-ai dobândit în atâția ani. Fugim de rutină și de lucruri care se repetă. Ne plac lucrurile unicat, serii mici care să sporească creativitatea”, enumeră buzoianul câteva dintre proiectele sale. Tot la capitolul proiecte care au fost dezvoltate de Ionuț Marin se înscrie și activitatea pe care a desfășurat-o în perioada de circa doi ani în care nu a predat la facultate. „Am avut doi ani de pauză în care nu am predat, timp în care petreceam după-amiezele la o firmă care făcea decoruri, unde eram angajat. Asta fac și acum, numai că, în propria  companie de decoruri. Am o hală închiriată în București și acolo pot să prelucrez și să fac orice proiect. Acolo am lucrat pentru teatru și balet mulți ani, până a început pandemia”, spune Ionuț Marin.

Orice face buzoianul Ionuț Marin trebuie să aibă legătură cu arta, pentru că așa se simte bine și ar fi  fost păcat să nu se întâmple așa, având în vedere talentul creator de care dă dovadă și pe care, din fericire, l-au observat și părinții lui, care au decis să-l înscrie la Liceul de Arte „Margareta Sterian” încă din clasa I, fapt pentru care, Ionuț Marin, spune mai în glumă, mai în serios, că el are la bază 12 ani de liceu de arte. „Mă bucur că ai mei au avut inspirația să mă dea la  Liceul de Arte chiar din clasa I. Eu ar fi trebuit să merg la  o școală normală din cartier și au văzut că îmi place să desenez și  m-au dus să dau probă; am luat-o cu succes și am intrat în clasa I la <Margareta Sterian>. Și am fost elev al acestui liceu din clasa I până în clasa a XII-a; la liceu am făcut artă murală. Pe vremea mea erau doar două secții: <Arta murală> și <Artele textile>. Era clar pentru mine  că o să dau la <Arte>, la București, în  2004 când am terminat  Eram o mână de băieți și am dorit să dăm la București. Acolo s-a produs o schimbare fericită pentru mine, deoarece am ajuns la <arta metalului>. Există și secție de artă murală, dar profesorul nostru de atunci, Tibi Stănescu, ne-a sugerat să încercăm la  Secția Ceramică Sticlă Metal. Am fost ultima generație care a făcut facultate patru ani; acum se fac trei. Se făceau șase într-o vreme apoi, patru și apoi trei ani ciclu de licență”, își amintește Ionuț Marin parcursul său în școală până la finalizarea studiilor cu lucrare de licență. Lucrarea de licență a fost pentru el, însă, un nou început pentru că aceasta i-a convins pe profesori că merită să rămână în cadrul departamentului și i-au propus să continue studiile, să meargă mai departe la master și doctorat pentru a rămâne asistent în cadrul Facultății.

Lucrarea de licență „Mendebilul” l-a propulsat către cariera universitară

Lucrarea sa de licență s-a numit „Mendebilul” și  este, ne spune Ionuț Marin,  o interpretare a nuvelei lui Mircea Cărtărescu. „În vremea respectivă citeam Mircea Cărtărescu, pentru că îmi plăcea și mi-a plăcut nuvela asta și de fapt mi-a plăcut personajul principal acest Mendebil. Lucrarea a fost  apreciată și am rămas. Am făcut și master și doctorat acolo. Ambele pe arta metalului, ca zonă de cercetare. Fără doctorat nu poți să predai în mediul universitar. Inițial nu îmi propusesem să rămân, și nici nu făcusem inițial modulul pedagogic în cadrul facultății, cât am fost student; am avut o licență foarte bună,iar profesorii din catedră mi-au propus să rămân asistent. De aceea am făcut și modulul pedagogic și cât am făcut masterul  am devenit asistent și student și făceam și modulul pedagogic, iar în a doua parte a doua a zilei mergeam la un job. Când am intrat la master, în prima fază am fost la plata cu ora , contract de colaborare; până am luat doctoratul și a venit decizia de la Minister, am avut o pauză de doi ani când nu au mai putut să mă angajeze pentru că decizia de la minister vine cu câteva luni întârziere timp în care începe anul școlar și nu mai poți face angajări – așa era pe vremea respectivă -, acum au găsit soluții să se poată face angajări pe diferite posturi. Am luat o pauză și apoi m-am întors titular și titular sunt și acum. Am rămas asistent și de atunci sunt vreo 10 ani”, povestește Ionuț Marin.

Expoziție personală cu sculpturi dedicate mâinii – mâna care muncește

În planurile sale de viitor apropiat intră realizarea unei expoziții personale de sculptură în metal,  anul ce vine. „Eu am o serie de sculpturi făcute, sunt interpretări ale mâinii. Îmi place foarte mult acest element. Din nou vorbim de figurativ. Îmi place acest detaliu; mâna este o parte a corpului foarte expresivă. Doar din mână poți să comunici foarte mult și poți defini și persoana, pentru că mâna exprimă de fapt și ce face omul zilnic. Multe din lucrările pe  care le-am făcut și le voi face tratează fix tema aceasta a muncii. Eu sunt  o persoană care muncește mult. Am muncit din copilărie, pentru că în vacanța de vară mergeam la bunici, în Vrancea, la câmpie, înspre Tecuci; și mergeam cu bunica la toate muncile, câmpului și îmi plăcea. Am fost învățat de mic cu munca și să respect munca, să înțeleg ce înseamnă să muncești. Munca unei persoane poate să spună multe despre ea și să ghicești ce meserie practică sau dacă este genul de om care muncește la birou cu mousul și laptopul sau este o persoană care muncește fizic cu mâinile, cum sunt eu. Mi-aș dori anul viitor să se întâmple”, se confesează artistul plastic buzoian.

O sculptură specială

Una dintre creațiile sale are o semnificație și o încărcătură emoțională aparte. A realizat-o cu gândul la fiul său, Luca, în vârstă acum de doi ani jumătate. „Am făcut-o cu gândul la fiul meu Luca, care are doi ani și jumătate acum. Copiii mici dorm au un mod particular de a ține mânuța și sunt foarte relaxați, degetul mare îl duc în palmă și celelalte degete îl acoperă.   Am modelat o mână  supradimensionată în lut ca apoi să o suflu în sticlă. Am făcut două pentru că îmi doream să iasă roșie, ușor simplificată, către idee, în maniera lui Brâncuși. Dacă am sablat-o, am atacat un pic suprafața sticlei și nu mai era lucioasă și a  devenit ușor poroasă, prin sablare se pune accent pe formă la iveală mai mult decât culoarea prin sablarea am obținut un roșu care s-a transformat în roșu mai închis. E din sticlă și merită să o pui în lumină; stă în geam. E o lucrare care schimbă valențele și aspectul în funcție de momentul zilei sau chiar de starea mea. Se numește <Serenity>. Așa am înțeles eu că se simt bebelușii când sunt fericiți. E o stare aparte de bine”, spune Ionuț Marin povestea celei mai îndrăgite lucrări ale sale.

Articole similare