Buzoianul care i-a spus verde în față lui Ponta că este plagiator, ales vicepreședinte al Academiei Române

Academicianul Marius Andruh, cetățean de onoare al municipiului Buzău, a fost ales, miercuri, vicepreședinte al Academiei Române în cadrul Adunării Generale a celui mai înalt for științific românesc. Alături de Andruh vicepreședinți ai Academiei vor fi Răzvan Theodorescu, Mircea Dumitru și Nicolae-Victor Zamfir, iar Ioan Dumitrache a fost desemnat secretar general.

Marius Andruh are 67 de ani, este de profesie chimist, absolvent al Colegiului Naţional „B.P. Hasdeu” şi al Facultăţii de Chimie a Universităţii din Bucureşti, Secţia Chimie anorganică, unde îşi și desfăşoară activitatea din anul 1984. În 1988 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe chimice.

Şi-a continuat specializarea la Paris şi Göttingen ca bursier „Alexander von Humboldt”. Între 1994 şi 1996 a fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montreal. În prezent, Andruh este profesor şi şef de catedră, director al Departamentului de chimie anorganică de la Facultatea de Chimie a Universităţii din Bucureşti.

Prin cercetările sale, a contribuit la dezvoltarea chimiei combinaţiilor complexe polinucleare, cu realizări în direcţii precum arhitecturi supramoleculare în chimia coordinativă şi inginerie cristalină, magnetism molecular și materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obţinerea polimerilor de coordonare şi a descris noi tipuri de topologii pentru aceştia.

În 2001, Marius Andruh a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar din 2009 este membru titular și preşedinte al Secţiei de ştiinţe chimice. A fost distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2008), cu Diploma de Onoare şi Medalia „Gheorghe Spacu” (2009), precum și cu Medalia „Dr. C.I. Istrati” (2018) decernate de Societatea de Chimie din România. Este redactor-şef al „Revue Roumaine de Chimie” şi preşedinte al Comisiei Centrale a Olimpiadei Naţionale de Chimie. În luna noiembrie a anului 2018 a devenit cetățean de onoare al municipiului Buzău.

A demascat public plagiatul lui Ponta

Marius Andruh a intrat în atenția opiniei publice „profane”, nu doar a celei științifice, în anul 2012, odată cu izbucnirea scandalului legat de plagiatul lui Victor Ponta. În iunie 2012, președintele Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, nimeni altul decât Andruh – unul dintre puţinii cercetători români cu operă recunoscută internaţional -, a avut „îndrăzneala” să afirme public că a constatat că Victor Ponta, la acea oră premier, şi-a plagiat doctoratul. Ministrul interimar al Educaţiei din guvernul Ponta, Liviu „Genunche” Pop, a schimbat rapid legislaţia şi conducerea Consiliului, exact în momentul deliberărilor acelei comisii, astfel încât verdictul de plagiat să nu aibă forţă juridică. Ulterior, Ecaterina Andronescu, care i-a urmat lui Liviu Pop la conducerea ministerului, a populat CNATDCU cu figurile controversate precum Corina Dumitrescu (propusă de Victor Ponta ministru al Educaţiei, dar retrasă după un scandal public), Virginia Vedinaş (fost parlamentar PRM), Gheorghe Popa (fost rector al Academiei de Poliţie) şi Gabriel Boroi, care se antepronunţase în cazul Ponta.

În decembrie 2015, odată cu instalarea guvernului Cioloş, opinia publică i-a cerut noului ministru al Educaţiei, Adrian Curaj, să recredibilizeze rapid CNATDCU şi să aplice Legea Educaţiei, care investea acest for cu obligaţia exclusivă de a verifica acuzaţiile de plagiat din doctorate. Adrian Curaj, însă, a amânat timp de şase luni decizia, timp în care a făcut un singur pas semnificativ: a asistat pasiv cum în funcţia de preşedinte al Consiliului a fost ales Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Pop, care era membru al Consiliului general al CNATDCU când instituţia a dat verdict de plagiat în cazul Ponta, s-a delimitat la acel moment de verdictul colegilor săi şi, mai mult, a susţinut că reorganizarea cerută de Liviu Pop „era absolut necesară”.

Mai mult, Curaj a amânat permanent curăţarea CNATDCU de membri controversaţi. A lansat, în martie 2016, în dezbatere publică o propunere de Regulament de funcţionare, tot în martie a lansat „un apel” pentru selectarea de membri ai comitetelor de selecţie a viitorilor membri în cele 35 de comisii de specialitate ale CNATDCU. Apoi a lansat procedura de înscriere pentru viitorii membri ai comisiilor de specialitate, cu termen-limită 22 aprilie 2016. Deşi, până la acel moment erau înscrise deja 1.117 persoane, Ministerul Educaţiei a mai amânat o dată decizia finală şi a prelungit perioada de depunere a aplicaţiilor, pe motiv ca vrea „o bază de selecţie cât mai robustă şi vastă”. În realitate, CNATDCU nu are vocaţie de sindicat, pentru a fi reprezentantul mediului academic pe lângă ministrul Educaţiei, ci un „gardian al templului integrităţii academice”, cum l-a numit fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu.

Aşa că nu este de mirare faptul că în componenţa din 2016 a comisiei care a dat verdicte în cazul controversatelor teze de doctorat ale fostului premier Victor Ponta, a fostului ministru de Interne Petre Tobă şi a fostului vicepremier Gabriel Oprea nu lipsesc numele celor doi universitari de origine buzoiană care, în iulie 2012, au certificat faptul că Victor Ponta este un plagiator: Marius Andruh, membru al Academiei Române şi al Academiei Europaea din Londra, şi Dragoş Mihael Ciuparu, prorectorul Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti.

L-a ridiculizat public pe ministrul „Genunche”

Ironia sorţii a făcut ca hasdeianul Marius Andruh, omul care în calitate de preşedinte al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) a avut curajul să spună că teza de doctorat a, pe atunci, premierului Victor Ponta este plagiată, s-a aflat la Buzău pe 12 septembrie 2017, la festivitatea care a marcat 150 de ani de existență a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, pe aceeaşi scenă cu ministrul Liviu „Genunche” Pop. Acelaşi Liviu Pop care, în 2012, în calitate de interimar la Educaţie, după verdictul împotriva lui Ponta a schimbat legislaţia şi structura CNATDCU, lucru care a dus la demisia buzoianului Andruh.

Revederea dintre academicianul hasdeian Marius Andruh şi ministrul Liviu „Genunche” Pop a fost marcată printr-un discurs savuros al buzoianului, o adevărată „palmă” pentru ministrul Educaţiei.  „Mă întreb dacă la o astfel de întâlnire trebuie să vorbim mai mult despre elevi sau mai mult despre profesori. Cine a fost înainte, oul sau găina? Cred că renumele acestui liceu este datorat, în primul rând, profesorilor pe care i-a avut. Profesori care au atras elevi foarte buni, care, la rândul lor, au atras alţi elevi. Omagiul meu se îndreaptă către generaţiile de mari profesori pe care acest liceu i-a avut. În plus sunt şi acum aici profesori de mare anvergură, cu vizibilitate internaţională. Ce am învăţat în acest liceu? Am învăţat chimie de la domnul profesor Dumbravă. Dar tot de la el am mai învăţat altceva: corectitudinea şi respectul faţă de meseria de profesor. Am învăţat să nu te laşi călcat în picioare de politic, să nu te laşi călcat în picioare de orice fel de influenţă şi să îţi păstrezi demnitatea de profesor. Şi tot aici am învăţat să vorbesc corect româneşte. La mulţi ani, liceul meu drag!”, a spus Marius Andruh la microfon, întorcându-se către ministrul Pop. Discursul academicianului buzoian a fost aplaudat la scenă deschisă de public.

De pe băncile Hasdeului, în elita chimiei mondiale

• Interviu acordat de Marius Andruh cotidianului OPINIA în septembrie 2011

La doar cinci ani îşi uimea prietenii din sat cu experimentele pe care le făcea cu ajutorul „trusei micului chimist”, provocând explozii, iar astăzi este şeful Catedrei de Chimie anorganică din cadrul Facultăţii de Chimie a Universităţii din Bucureşti. Membru titular al Academiei Române şi al Academiei Europaea din Londra, buzoianul Marius Andruh face parte din galeria selectă a absolvenţilor Colegiului „B. P. Hasdeu” (promoţia 1973), instituţie despre care vorbeşte cu emoţie, amintindu-şi inclusiv de prima zi când a călcat în curtea reputatului liceu.

Dincolo de munca de cercetare care i-a adus includerea în prestigiosul  European Academy of Sciences, buzoianul este unul dintre cei mai apreciaţi profesori universitari din ţară, dovadă stând votul propriilor studenţi care l-au clasat în 2007 în Topul Profesorilor Bologna.

„Băncile, clasele HASDEULUI nu mai sunt aceleaşi… nici eu nu mai sunt acelaşi, dar tradiţia, atmosfera liceului s-au perpetuat, şi asta este cel mai important”, spune Marius Andruh.

 Reporter: Ce amintiri mai păstraţi din anii de liceu?

Marius Andruh: Primele amintiri, cred, sunt din şcoala generală, prin clasa a opta, când treceam pe lângă zidurile vechi ale liceului şi mă întrebam dacă voi fi vreodată admis acolo… Apoi, îmi aduc aminte de prima zi de şcoală. Da, fusesem admis, dar nu cu o medie care să mă bucure: 8,80, şi se intrase cu 10… Eram încolonaţi câte doi lângă poarta de la intrarea elevilor; ştiu exact locul! Îmi găsisem şi coleg de bancă. Era din Buzău, eu din Smeeni, dar ne ştiam de la nişte concursuri. Aflasem că îl vom avea diriginte şi profesor de chimie pe domnul Cezar Dumbravă, fără ca asta să îmi spună, atunci, ceva. Încet-încet teama a dispărut. Acum cred că ea venea şi dintr-un complex al copilului de la ţară dar am început să iubesc liceul şi pe cei care îl slujeau.

„Îmi amintesc de plimbările din liceu, la apa Buzăului”

Rep.:  A existat o generaţie de profesori care a influenţat evoluţia profesională a numeroşi elevi…

M.A: Am avut profesori excelenţi. Au trecut mulţi ani de atunci, dar multe lucruri îmi sunt vii în minte şi acum: primele note la geografie la profesorul Sînpetru Silvestru, primii prieteni, prima olimpiadă de chimie, căzutul de la paralele la ora de sport; detestam orele alea, nu din cauza profesorilor, ci pentru că nu îmi plăcea să fac sport. Îmi mai amintesc de corul de cameră al liceului, cu repetiţii duminica dimineaţă cu profesorul Nicolae Condruţ, frumusetea orelor de matematică şi sfiala cu care profesorul Virgil Poteraş dădea notele mici… atmosfera înălţătoare a orelor de română cu profesorul Serafima Nistor, entuziasmul profesorilor de Fizică, Alexandru Boiu și Nicolae Iacob, eleganţa orelor de latină cu profesorul Georgeta Misa, bucuria limbilor străine cu Mihai Hopulele, Anca Olaru, Gică Constantinescu, cochetăria mea, de scurtă durată, cu Biologia predată de profesorii Constanţa Cătuneanu, interesanţii profesori de istorie, deşi nu aveam o mare pasiune pentru asta, Nicolae Solcanu și Liviu Stănilă. Îmi mai amintesc de aleile cu pomi între cele două clădiri ale liceului, şotiile şi farsele de la ore şi din pauze, plimbările „la apa Buzăului” începute într-a IX-a pentru a ne face atlas botanic, şi continuate până la sfârşitul liceului…

Rep.: Cei mai mulţi elevi sunt „înspăimântaţi” de orele de chimie. Cum s-a născut pasiunea dvs. pentru chimie?

M.A: Am auzit, mai ales în ultima vreme, că elevii ar fi înspăimântaţi de orele de chimie. Eu nu cred. Cred, încă, că, într-o clasă, poţi găsi oricând câţiva elevi pasionaţi de matematică, alţii de fizică, alţii de literatură şi câţiva de chimie. Nu toţi elevii trebuie să facă o pasiune pentru chimie. Ştiinţa are nevoie de entuziaşti pentru toate ramurile ei. Pentru mine, pasiunea pentru chimie a început în şcoala generală. Din copilăria îndepărtată, la vreo cinci, şase ani, eram fascinat de laboratorul şcolii din Smeeni, unde mă ducea un fin al părinţilor mei, învăţător şi el.

Exploziile provocate la Smeeni şi influenţa profesorului Dumbravă

Rep.: Ce făceaţi în laborator?

M.A: Scotoceam prin dulapurile cu chimicale şi mă jucam amestecând ce-mi cădea în mână. Prin clasa a şaptea mi-am şi făcut un fel de laborator în curte, ca atâţia alţii care au făcut din chimie o pasiune. Se găseau nişte truse în comert, cu ceva substanţe, o spirtieră, pahare Berzelius, eprubete, o pâlnie…  Îmi uimeam prietenii din sat cu exploziile, la aprinderea hidrogenului pe care îl obţineam din zinc şi acid clorhidric. Am şi acum în memorie mirosul experienţelor de atunci. În liceu am avut noroc, avându-l profesor pe domnul Dumbravă. Este un profesor excepţional – acum s-a pensionat – deosebit de exigent, care ştia să te motiveze şi să te antreneze pentru ceea ce era important pentru noi atunci:  participarea la olimpiade.

Rep.: Sunteţi autor de manuale de chimie. Aţi ţinut cont în conceperea lor de dificultăţile pe care le-aţi întâmpinat ca elev de liceu?

M.A: Am vrut ca manualele de chimie să nu se adreseze numai viitorilor chimişti, ci să prezinte esenţialul, clar şi sistematic, pentru toţi elevii. Cei care vor mai mult pot să găsească surse de informare şi în altă parte. Cred că manualele la care am fost coautor sunt printre cele mai puţin „încărcate”. În definitiv, manualele, indiferent de disciplină, urmăresc formarea gândirii, culturii şi atitudinii elevului. Alegerea meseriei vine mai târziu.

Rep.: Şi depinde de ce?

M.A: În atragerea elevilor spre chimie, de exemplu, un rol hotărâtor îl are şi profesorul: fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva care a urmat o anumită profesie pentru că a avut un profesor bun la disciplina legată de meseria aleasă. Sunt de admirat şi acei profesori care reuşesc să rămână în amintirea elevilor care nu le-au urmat disciplina predată. Sunt de admirat toţi profesorii buni!

Rep.: Aţi fost propus de studenţi în TOPUL PROFESORILOR BOLOGNA 2007. Unul dintre studenţii dumneavoastră a declarat presei că este „un premiu poate prea mic pentru un profesor aşa mare”. Ce a însemnat pentru dvs. acest premiu?

M.A: O bucurie, pentru că-mi place foarte mult să predau. Nu multe ore, pentru că vreau să am timp şi pentru cercetare.

„Bucurie unică şi imensă fiecare revenire la liceu”

Rep.: Sunteţi preşedinte CNATDCU, consiliu care are un rol decisiv în „abilitarea” celor care solicită funcţii de conducere în universităţi. Vă confruntaţi cu situaţii în care trebuie să faceţi „separaţie” între cei care obţin titlurile universitare şi doctorate pe bani şi influenţe politice, de cei care şi-au construit o carieră recunoscută internaţional?

M.A: Tocmai asta ne propunem, să nu se mai întâmple ceea ce sugeraţi. Sunt foarte mulţumit că am reuşit formarea unor comisii cu unii dintre cei mai importanţi profesori şi cercetători din ţară. Am cooptat, de asemenea, membri din străinătate. Primele întruniri ale comisiilor şi ale Consiliului General au dovedit că suntem pe drumul cel bun: exigenţa maximă, dar nu absurdă, în binele ştiinţei şi învăţământului din ţara noastră. Am stabilit criterii exigente, dar uşor de atins pentru cei cu adevărat buni. O corecţie: CNATDCU oferă abilitarea celor care vor să îşi construiască o carieră profesională, pe baza rezultatelor activităţii de cercetare independentene – dreptul de a conduce doctorate şi de a ocupa un post de profesor).  CNATDCU nu are legătură cu  ocuparea funcţiilor de conducere din Universităţi.

Rep.: Mai ţineţi legătura cu Hasdeul şi cu cei din Buzău?

M.A: Bineînţeles. Am fost şi anul acesta şi am ţinut o conferinţă cu titlul „Frumuseţea Chimiei”… Este o bucurie unică şi imensă fiecare revenire la liceu. Încă mai am reţineri la a intra pe uşa principală şi în cancelarie… Profesorii mei, majoritatea, s-au pensionat, alţii nu mai sunt. Băncile, clasele nu mai sunt aceleaşi (renovarea clădirilor s-a făcut impecabil şi cu bun gust)… Nici eu nu mai sunt acelaşi. Tradiţia, atmosfera liceului „B. P. Hasdeu” s-au perpetuat, şi asta este cel mai important. Fiecare profesor tânăr care îşi începe cariera în acest liceu trebuie să fie conştient de forţa înaintaşilor şi, la rândul lui să devină model pentru alţi profesori. Respectul societăţii pentru profesor vine şi, dar nu numai, din respectul pe care îl acordăm noi înşine profesiei noastre.

„Am absolvit Facultatea de Chimie în 1979 (pe atunci în exil la Politehnică). Stagiul de trei ani în producţie (obligatoriu în anii aceia) l-am făcut la I.P.R.S. Băneasa. Preocupările de acolo (semiconductori, circuite integrate etc.) erau foarte interesante, dar nu pentru mine. Mi-am făcut însă prieteni buni şi am citit atunci literatura beletristică cât pentru zece ani… Apoi am trecut în cercetare (1982 – 1984 la Centrul de Chimie Fizică, acum la Academia Română) şi, din 1984 la Facultatea de Chimie (la început cercetător, apoi cadru didactic). Teza de doctorat am susţinut-o în 1988 (conducător Acad. Maria Brezeanu) şi tot în 1988 am trecut pe post de asistent universitar. Din 1990 a devenit posibilă participarea la competiţii pentru burse în străinătate. Am făcut două stagii post-doctorale (Paris, 1991-1992, cu profesorul Olivier Kahn, şi Göttingen, 1992 -1993, ca bursier Humboldt, cu profesorul Herbert W. Roesky). Din 1996 (atunci am devenit şi profesor titular), am hotărât să încerc să fac chimie în aceleaşi condiţii şi cu rezultate comparabile cu laboratoarele din străinătate. Cred că am reuşit”, mai spunea Marius Andruh.