Cel mai important lucru în viața unui om este să facă totul cu bucurie. Se întâmplă acest lucru atunci când există vocație, și pasiune și un strop de inspirație de la bunul Dumnezeu din care se naște creativitatea. Mi-a reamintit acest lucru unul dintre olimpicii Buzăului pe care l-am întâlnit printre elevii Liceului de Arte prezenți, așa cum intră într-un firesc al lucrurilor, la vernisajul celei mai recente expoziții de la Galeriile „Ion Andreescu”.
Este vorba despre eleva Ștefania Popa, din clasa a XI-a B, care s-a întors cu premiul I de la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Arhitectură și Istoria Artelor, la secția „Arte murale”. Pentru că ni s-au intersectat drumurile la un asemenea eveniment cu o încărcătură emoțională deosebită, ce se petrecea la scurt timp după reușita ei națională – un eveniment din viața unui artist în devenire, de asemenea, cu un puternic impact emoțional -, am rugat-o să povestească pentru OPINIA cum a fost competiția. Discuția despre competiție a însemnat însă o incursiune interesantă în timp, pornind de la dragostea pentru artă moștenite de la străbunicul său din Brăila, împreună cu tablourile acestuia inspirate din picturile lui Andreescu, la momentele petrecute împreună cu sora sa mai mare, care a terminat de câțiva ani Universitatea de Arte din Capitală și care îi este și sprijin atunci când este nevoie, până la realizările sale personale, începând cu decorarea camerei sale și finalizând, iată, în acest an școlar, cu aplicarea cu succes a procedeului tehnic folosit în arta murală, Sgraffito, o tehnică de decor de perete, de durabilitate, destinată exteriorului sau unor spații publice ample.
Reporter: Cum a fost la Olimpiadă?
Ștefania Popa: Au fost două probe, una de portret, de desen, și proba de artă murală, Sgraffito, proba cea mai imprtrantă, care reprezintă 75 la sută din notă. Între cele două probe a fost ziua de documentare, în care am vizitat obiective de artă; pentru aceasta am primit cinci foi pe care puteam să facem schițe, față verso. Aceste schițe sunt decisive; ele trebuie să fie organizate, aranjate, pentru că în momentul în care sunt doi concurenți cu aceeași notă se face o diferență după schițe. La prima probă am obținut nota 9,66, și la a doua 10.00.
Rep: Tu ce ai documentat?
Ș.P.: Proba respectivă a fost cerință pentru proiectul de Sgraffito pentru un calcan exterior, perete exterior. A fost inspirat din activitatea din ziua precedentă, în care noi am făcut vizite la Mănăstirile de la Bistrița și la Pângărați. Am văzut apoi în Piatra Neamț, în centru, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, de unde m-am și inspirat. Pe mine m-a impresionat foarte tare ceramica de acolo, ceramica de Cucuteni, și am plecat pe tema de culoare, de motive, pe care le-am repetat în lucrare. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul.
Rep: Cum ai reușit să-ți gestionezi emoțiile?
Ș.P.: Emoțiile m-au motivat, m-au împins să creez mai departe. Emoțiile au fost încontinuu, foarte mari, dar m-au ajutat. A fost foarte frumos și cu multă adrenalină. Mi-a plăcut foarte tare experiența. M-am împrietenit cu niște fete la olimpiadă. M-am apropiat de altele pe care le știam oricum. Mi-a plăcut foarte tare în ciuda emoțiilor pe care le-am avut!
Am avut emoții și pentru că am auzit că ar urma să dăm examen la „natură statică”, deși noi tot anul am făcut „portret”, pentru că asta este în programă, iar eu nu am făcut natură statică în clasa a X-a. Am fost foarte fericită în sala de examen când am văzut că a intrat o fată și s-a așezat pe scaun. Era modelul nostru pentru examen; am avut model o elevă din Piatra Neamț. A fost interesant modelul. La școală pozăm între noi pentru portret, prin rotație, ca să lucrăm cu toții.
Rep: Ai fost surprinsă să vezi că ești prima? Cum ai reacționat?
Ș.P.: Eram în fața hotelului din Piatra Neamț, unde eram cazați, și am văzut-o pe doamna de Engleză care verifica rezultatele. Foarte serioasă mi-a spus că am luat premiul I. Am crezut că glumește cu mine, dar era foarte serioasă. Mi-a arătat lista cu rezultate. Am plâns. Eu nu m-am dus cu așteptări foarte mari; nu am vrut să creez așteptări și să fiu dezamăgită. Am fost surprinsă plăcut! Este însă pentru mine o motivație. M-a motivat să continui să lucrez să mă dezvolt mai mult pe ramura aceasta. Mă ajută în continuare foarte tare nu neapărat rezultatul, cât experiența și faptul că trebuie să muncesc în continuare pentru asta.
Rep: La olimpiadă îți cunoști, de fapt, viitorii colegi, pentru că tot spre artă te vei îndrepta și la facultate, nu?
Ș.P.: La olimpiadă îți afli concurența, îți știi care îți este nivelul și este foarte bine; este un moment în care vezi ce ești în stare să faci, ce știi tu să faci, și astfel îți exersezi talentul prin aceste emoții.
Rep: Premiul te ajută pentru admiterea la facultate?
Ș.P.: Am înțeles că premiul îmi echivalează prima probă de desen cu nota 10. În schimb, a doua probă tot trebuie să o dau, în cazul în care dau la „Artă murală”. Nu sunt foarte hotărâtă. E dificil de ales când ești atras de mai multe direcții, în cazul meu „Arta murală” și „Designul grafic”; mai lucrez pe laptop, editări în programe de video și de foto.
Rep: Ai mai obținut premii?
Ș.P.: Am mai primit premii anul acesta; un premiu al III-lea, tot pe „Artă murală”, la Concursul „Margareta Sterian” din cadrul liceului. În trecut am primit premii pe grafică, dar nu la acest nivel.
Rep: De când desenezi?
Ș.P.: Am urmat Școala Gimnazială nr. 11 din municipiul Buzău. Mi-am dorit de foarte mult timp să merg la Liceul de Arte. Nu am avut o atracție spre Matematică, sau spre partea teoretică, așa cum am avut, spre exemplu, când eram în preșcolar, pentru Desen, perioadă în care le desenam colegilor ponei. Poveștile mele erau exprimate prin desene. Și prietenia față de cei apropiați o exprimam, la vârsta aceea, prin desen. Aș fi dorit să ajung la Liceul de Arte mai devreme, dar în clasa a IX-a a fost cel mai hotărât „Da”.
Rep: De ce ai ales „Artă monumentală”?
Ș.P.: Inițial am fost pe Grafică. Am simțit că sunt mai pregătită pentru pictura murală și m-a atras mai tare Secția de „Artă murală”.
Rep: Ai exemple de lucru acasă?
Ș.P.: Am o soră mai mare în domeniu. Între noi nu a fost competiție. Am fost ajutată mult de ea. Este o profesoară extraordinară. A absolvit Universitatea de Arte, în Capitală. Am și o moștenire culturală. Străbunicul nostru picta și se inspira din Ion Andreescu, se inspira din peisajele de la țară, din zona Drogu, Brăila. S-au păstrat picturile lui. Casa e un muzeu.
Eu am ales să pictez pereții în camera mea. Se transmite o stare. Am ales un model cu care să fiu confortabilă mult timp. E expresiv, pictural. E la locul lui. Poate că este o concidență că am început să pictez cu pereții de acasă. Dar ce am eu pictat acasă este pe o tehnică mult mai picturală și mai dezordonată, fără canoane, fără arhaisme, o chestie liberă de deconare, și nu ceva foarte concret exact și măsurat. Am experimentat însă vopseaua pentru perete. A fost un moment în care a trebuit să-mi dau seama cum să lucrez pe perete și să se așeze bine. Dar sunt reguli diferite. Nu este operă de artă. E ceva care să fie confortabil.
