Închisoarea Tăcerii, pas uriaș către Patrimoniul UNESCO

Ministerul Culturii, prin efortul Institutului Naţional al Patrimoniului şi al partenerilor implicaţi, a pregătit foaia de parcurs, cu obiectivele ştiinţifice şi administrative concrete pentru completarea în conformitate cu cerinţele UNESCO, a dosarului de înscriere în Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, în care este trecută şi fosta închisoare comunistă de la Râmnicu Sărat.

În paralel, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care are un grup de lucru la Râmnicu Sărat, anunţă că s-a reuşit atragerea unei finanţări europene, prin Programul Naţional pentru Redresare şi Rezilienţă, pentru reabilitarea imobilului, în valoare totală de 67.418.116 lei, din care fonduri europene sunt în sumă de 44.304.300 lei.

Printr-un comunicat de presă, IICCMER salută aprobarea, în ședința specială a Guvernului României organizată joi, 25 aprilie, la Timișoara, a modificării OUG nr. 173/2022, care deblochează un proiect important pentru istoria și memoria națională. Această inițiativă permite demararea demersului de amenajare a unui memorial dedicat victimelor comunismului și a unui centru educațional în incinta fostului penitenciar de la Râmnicu Sărat, un pas fundamental în direcția recunoașterii și comemorării suferințelor celor care au fost persecutați de regimul comunist din România, dar și a educării publicului și a tinerei generații cu privire la trecutul recent.

 Prin proiectul Memorialul „Închisoarea Tăcerii” de la Râmnicu Sărat și Centrul Educațional privind Comunismul în România, IICCMER își propune transformarea unui fost spaţiu concentraţionar într-unul al reflecţiei asupra naturii criminale a comunismului. Asemenea altor spaţii recluzionare de pe harta gulagului românesc, închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost un loc în care autorităţile comuniste au aplicat un regim de exterminare lentă, fizică şi psihică, a opozanţilor („dușmani ai poporului”), prin izolarea totală de familii şi societate, prin înfometare şi condiţii inumane de trai şi prin lipsa asistenţei medicale. Penitenciarul s-a remarcat prin restricţii extreme, deţinuţii politici supranumindu-l „închisoarea tăcerii”. Regimul alimentar precar, lipsa tratamentului medical și tortura au dus la decesul multor personalităţi închise aici.

„Acest proiect, la care Institutul nostru a contribuit semnificativ, va fi un omagiu adus victimelor regimului comunist. La Râmnicu Sărat, sub dictatura comunistă, mii de oameni nevinovați au fost privați de libertate, torturați, umiliți și uciși. Zidurile acestei clădiri au fost martori la o suferință inimaginabilă și la sacrificiul celor care au luptat pentru libertate și demnitate. Vom crea aici un spațiu al memoriei, unde generațiile viitoare vor putea învăța despre atrocitățile din trecut și vor înțelege pericolul ideologiilor totalitare. Aș dori să mulțumesc tuturor celor care s-au implicat până acum în această acțiune. Mulțumesc Administrației Prezidențiale, mulțumesc Cancelariei Prim-ministrului și Secretariatului General al Guvernului României pentru sprijinul acordat, instituțiilor implicate și tuturor celor care au înțeles importanța acestui memorial”, spune Daniel Șandru, președinte executiv IICCMER.

Proiectul este rezultatul eforturilor depuse de IICCMER de-a lungul anilor pentru luarea în administrare a fostei închisori, popularizarea planului de reabilitare și obținerea finanțării pentru amenajarea ca Memorial, alături de cele ale grupului de lucru interinstituțional, din care au făcut parte Administrația Prezidențială, Cancelaria Prim-ministrului Guvernului României, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Culturii și Primăria Municipiului Râmnicu Sărat.

„Apreciem eforturile tuturor celor implicați și suntem hotărâți să continuăm să cooperăm pentru consolidarea democrației și respectului pentru drepturile omului în România. Memorialul <Închisoarea Tăcerii> de la Râmnicu Sărat și Centrul Educațional privind Comunismul în România este un proiect finanțat de Uniunea Europeană, prin Planul Național de Redresare și Reziliență”, precizează sursa citată.

Una dintre cele mai temute închisori din țară

La Râmnicu Sărat a funcționat una dintre cele mai de temut închisori ale României interbelice și comuniste. Penitenciarul a fost construit în 1899, funcționând sub denumirea de „Arest Preventiv”. În timpul răscoalei țărănești din 1907, când orașul Râmnicu Sărat a asistat la ciocniri violente între armată și populația răzvrătită, numeroși țărani au fost împușcați, iar peste 1.200 au ajuns la Arestul Preventiv.

În timpul domniei lui Carol al II-lea, închisoarea a devenit notorie după ce a găzduit capiii legionarilor, printre care și pe faimosul lider Corneliu Zelea Codreanu. Sub pretextul mutării la închisoarea Jilava, aceștia au fost uciși din ordinul regelui, motivându-se că au încercat să evadeze. Alți membri ai comandourilor legionare au fost executați în interiorul închisorii și îngropați în cimitirul orașului.

După 1945, aici au fost închiși și membri ai Guvernului Ion Antonescu, generali ai armatei sau fruntași ai Partidului Național Țărănesc. În perioada comunistă, închisorile țării s-au umplut de deținuți politici, comuniștii suprimând orice tentativă de opoziție față de noul regim. Prin diverse înscenări sau morți „misterioase”, numeroase personalități s-au văzut scoase din viața publică și din atenția românilor, influența acestora fiind considerată o amenințare la adresa noii ideologii. Printre aceștia s-au numărat politicienii Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, dar și lideri comuniști căzuți în dizgrație, precum Vasile Luca și mulți alții, care nu au mai văzut lumina zilei, murind în urma torturilor suferite în temuta închisoare sau fiind marcați pe viață de ororile la care au asistat.

Între 1955 și 1963, comandantul închisorii a fost cunoscutul torționar buzoian Alexandru Vișinescu, ale cărui fapte de cruzime au rămas imprimate în memoria victimelor pentru tot restul vieții. În cartea sa, „Temnița, destinul generației noastre”, Ion Diaconescu, fost președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, mărtu­risea că torționarului Vișinescu îi plăcea să intre peste deținuți în celule și să îi arunce de pe paturi. Loviturile sale preferate erau cele cu biciul, iar pedepsele cele mai grave erau aplicate personal de către acesta. „Între regimul pușcăriilor pe care l-am trăit noi și regimul pușcăriilor de astăzi, este o diferență ca de la cer la pământ. Regimul comunist a adus atâtea lipsuri, atâtea suferințe poporului român… Pentru mine, suferințele și regimul pușcăriilor s-ar putea rezuma în câteva puncte: primul – foamete cumplită, ani de zile de foamete cumplită; al doilea – frig, ierni întregi făcute fără niciun fel de foc; al treilea – bătăi și teroare fi­zică; al patrulea – izolarea fantastică, să trăiești ca-ntr-un mormânt…”, spunea Ion Diaconescu.

Penitenciarul a fost închis în 1963, dar Alexandru Vișinescu avea să fie judecat abia 50 de ani mai târziu pentru crimele sale. Acesta a fost găsit vinovat pentru torturarea fizică și psihică a 138 de deținuți politici, care în perioada 1956-1963 au fost încarcerați în penitenciarul de la Râmnicu Sărat. În ultimul său cuvânt, Vișinescu a cerut să fie achitat, sus­ținând că deținuții politici au murit din cauza vârstei, în timp ce avocata sa a susținut că deținuții au murit din pricina frigului și a singurătății. În 2015, instanța a dispus degradarea militară a torționarului, care a primit o condamnare de 20 de ani de închisoare și a fost obligat la plata unor despăgubiri de 300.000 de euro către trei părți civile, urmași ai deținuților închiși la Râmnicu Sărat, în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne și Admi­nistrația Națională a Penitenciarelor.

În 2018, Alexandru Vișinescu a decedat la Spitalul Penitenciar Rahova, la vârsta de 93 de ani. Deși nu se poate spune că s-a făcut dreptate, dat fiind că torționarul și-a petrecut aproape toată viața în libertate, cel puțin s-a închis un capitol tenebros din istoria țării.