Buzoianca Rodica Negroiu, „otrăvitoarea din Maxéville”, eroină de serial în Franța

Buzoianca Rodica Negroiu, cunoscută în Franța drept „otrăvitoarea din Maxéville”, a ajuns eroină de film serial, un documentar cu povestea ei fiind difuzat de televiziunile din Hexagon.

Rodica Negroiu, originară din Oltenia, dar devenită buzoiancă prin căsătoria cu subinginerul Hermann Goldstein, a fost asistentă medicală la Spitalul de Neuropsihiatrie Săpoca. După decesul suspect al soțului său în 1982, la numai 50 de ani, profitând de sprijinul comunității evreiești, a reușit să emigreze legal în Franța împreună cu fiul ei, Marius. Revenită la numele dinaintea căsătoriei, ea s-a angajat ca îngrijitoare la un vârstnic și s-a măritat cu un bărbat cu 19 ani mai în vârstă, a fost arestată și condamnată la 20 de ani închisoare, după ce s-a dovedit că ambii bătrâni au fost otrăviți cu medicamente. De asemenea, exhumarea primului soț din Buzău, Hermann Goldstein, după zece ani de la deces, a dovedit că și acesta fusese orăvit cu aceleași substanțe. Ea fost eliberată condiționat la vârsta de 75 de ani, însă continuă să apeleze la diverse căi judiciare în încercarea de a dovedi că a fost închisă nevinovată.

În anul 2021, Rodica Negroiu a depus a treia cerere de revizuire, după ce primele două au fost respinse în anii 2010 și 2018. Ea susține că a fost condamnată „pe bârfă și imprecizie”. Condamnată pe data de 2 iulie 1999 la 20 de ani de închisoare, Rodica a fost eliberată din închisoare pe data de 24 ianuarie 2015, după ce a petrecut mai bine de 16 ani în detenție,  dar a susținut în permanență că este nevinovată.

„A fost lupta mea de ani de zile. Demnitatea și onoarea mea mă obligă să o fac. Justiția franceză mi-a impus suferință nedreaptă. Nu a existat niciodată vreo dovadă, doar bârfe, inexactități. Au spus prostii, că am otrăvit doi oameni, ceea ce este total fals!”, susține Rodica.

 Un telefon anonim a înfundat-o

Rodica Negroiu a părăsit România în 1985 şi a ajuns în oraşul Maxéville, în provincia Lorena, din nord-estul Franţei. S-a măritat cu Gerard Helluy, un bărbat cu 19 ani mai în vârstă, iar odată cu mariajul a primit cetăţenie franceză, dar şi o casă, după ce i-a propus soţului să îi facă act de donaţie în urma decesului. Trei ani mai târziu, femeia l-a întâlnit pe Raymond Jactel, un pensionar de 80 de ani, bolnav de inimă şi văduv. Românca s-a înţeles cu Jactel să aibă grijă de el, iar după moarte acesta urma să îi lase imobilul.

În 1988, soţul se stinge subit, la vârsta de 68 de ani, iar în 1990, şi Raymond. Legiştii au descoperit în organismul acestuia din urmă digoxină, o substanţă activă în tratarea bolilor cardiace, şi fenobarbital, un somnifer puternic, de trei ori peste doza normală. În urma unui telefon anonim, poliţiştii au aflat că Rodica ar fi luat din casa lui Raymond titluri la purtător în valoare de 700.000 de franci (aproximativ  107.000 euro). Tot în 1990 a fost dezgropat şi cadavrul soţului Rodicăi, iar rezultatele au indicat aceeaşi digoxină în aceleaşi doze letale. Procurorii francezi au mai aflat că un treilea bărbat avusese acelaşi sfârşit în România. Hermann Goldstein, primul ei soţ, a murit în 1982, la vârsta de 50 de ani, iar în urma deshumării rămăşiţelor, în 1992, s-a descoperit digoxină.

Vinovată de crimă cu premeditare

Rodica a fost arestată în 1992, când a stat zece luni în detenţie preventivă, iar după șapte ani de proces, în 1999, judecătorii au găsit-o vinovată de crimă cu premeditare şi i-au dat 20 de ani de închisoare. Considerată printre cele mai bătrâne puşcăriaşe, ea a fost eliberată condiţionat în 2015, din cauza vârstei înaintate.

La ședința de judecată, avocatul general (procurorul) a calificat-o drept „Barbă albastră în jupon”, o aluzie la bărbatul din basm care și-a ucis soțiile una după alta. Rodica Negroiu a contestat mereu crimele, iar acum se încăpățânează să arate că a făcut pușcărie pe nedrept.

Cererile de revizuire, respinse

Avocatul Rodicăi Negroiu, Alain Behr, într-o primă cerere de revizuire arătase că experții au uitat să noteze că Raymond Jactel ia un medicament (Colchimax) care conținea fenobarbital. Comitetul de revizuire a notat, dar a susținut că nivelul de barbiturice din sângele lui Jactel nu era compatibil cu un aport terapeutic. Și a respins cererea.

În cadrul celei de-a doua cereri de revizuire, avocatul a susținut că pentru fenobarbital, descoperit „în doze toxice”, potrivit experților, „descoperirile științifice recente” au arătat că este „imposibilă extrapolarea unei autopsii care să rezulte ca sângele să deducă din acesta o concentrație activă”.

Pentru digoxină, găsită de doi din trei experți în doze terapeutice în corpurile lui Jactel și Helluy, avocatul Behr a precizat: „Conform constatărilor în urma studiului, unii pacienți care suferă de patologii de care au fost afectate cele două victime (diabet, hipertensiune arterială, infarct miocardic, alcoolism) produc endogen DLIS (Digoxin Like Immunoreactive Substances), substanțe identice cu digoxina”.

În septembrie 2014, Comisia de Investigații, filtru preliminar pentru o eventuală sesizare la Curtea de Revizuire, singura împuternicită să anuleze un verdict penal, a dispus informații suplimentare. Expertul interogat trebuia să spună dacă patologiile lui Helluy și Jactel ar fi putut avea vreo influență asupra nivelului de digoxină înregistrat post-mortem, dar a trebuit să descrie și circumstanțele precise în care anumite patologii ar fi cauza anomaliilor sau o modificare a nivelului de substanțe imunoreactive.

Expertul a răspuns că „nu pare posibil, având în vedere lipsa dovedită a dosarelor medicale, să se evalueze patologiile victimelor în anul precedent decesului acestora”. În plus, acesta a asigurat că „hipertensiunea arterială, diabetul și infarctul miocardic nu sunt menționate în cauzele prezenței DLIS”. Și această cerere de revizuire a fost respinsă, iar Rodica continuă să încerce a-și dovedi nevinovăția.

Inițial, și fiul Rodicăi Negroiu, Marius Goldstein, a fost arestat și cercetat pentru complicitate la uciderea celor trei bărbați, inclusiv a tatălui său. Însă penaliștii francezi nu au putut implicarea sa în această afacere criminală, drept pentru care a fost eliberat.