Buzoianca Denisa Iova, fata care și-a dorit să vadă marea, a ajuns „Alice în Țara Oglinzilor”

S-a pregătit să dea admiterea la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) București, dar pe ultima sută de metri a hotărât să facă o „nebunie”. „Cum ar fi să merg într-un oraș în care nu cunosc pe nimeni, un oraș în care mi-am dorit toată viața să trăiesc?”, și-a spus buzoianca și, fără să își anunțe profesorii, cu două zile înainte de admitere, s-a înscris la Facultatea de Actorie din cadrul Universității Ovidius din Constanța.

Așa începe povestea actriței buzoience Denisa Iova, absolventă a Liceului de Arte „Margareta Sterian”, fata care și-a dorit să vadă marea și să trăiască mereu la malul mării. Denisa a surprins pe toți prin decizia ei de a renunța la admiterea la UNATC, iar anul trecut, la absolvirea facultății, a fost distribuită direct într-un rol principal, pe scena unui teatru profesionist. Așa a ajuns Denisa Iova „Alice în Țara Oglinzilor”. Spectacolul în regia lui Ștefan Lupu se bucură de aprecierea pu­blicului și a presei și pare a fi un început promițător de carieră pentru buzoiancă.

Denisa Iova a acceptat să vorbească pentru cititorii OPINIA despre parcursul vieții ei, de pe băncile Liceului de Arte Buzău, până pe scena teatrului din Constanța și masteratul pe care îl face acum cu celebrul Adrian Titieni.

Reporter: Vorbește-mi despre momentul în care te-ai hotărât să devii actriță.

Denisa Iova: Am absolvit Liceul de Arte din Buzău, secția Actorie, în 2016. Până în clasa a XI-a nu eram decisă să fac profesia asta. Asta din cauză că nu am avut oamenii potriviți în jur, care să mă sprijine. Mă refer aici inclusiv la profesori. E foarte important ca profesorul tău de la clasă îți ofere șansa să arăți ce poți, să joci roluri importante. Până în clasa a XI-a nu s-a întâmplat asta. Apoi mi s-a schimbat profesorul și am primit un rol principal într-o piesă de teatru pe care noi o jucam la examen: „Casa Bernardei Alba”. Eu interpretam chiar rolul Bernardei. Atunci am descoperit că îmi place atât de mult încât vreau să fac asta mai departe.

Rep.: Cum se numea noul profesor de actorie?

D.I.: Ionuț Ghinea. Atunci venise din București și, ca profesor, avea o altă metodă de predare. Cred că este foarte important să găsești oamenii potriviți și să ți se ofere șansă. Fără Ionuț Ghinea, probabil că nu aș fi ales actoria.

„Am fugit la anticariat să îmi iau toate cărțile, le-am citit și am fugit la Constanța”

Rep.: Cum de ai ales ­Facul­tatea de Teatru din Constanța?

D.I.: Adevărul este că m-am pregătit cu Ionuț Ghinea pentru UNATC București, doar că din pură nebunie și o nevoie de altceva, mi-am spus: „Ce ar fi să mă duc la Constanța, să locuiesc la mare?”. Tot timpul când venea vara și mă duceam la mare îmi doream să rămân aici. Mi-am spus: „Ce ar fi să mă duc la mare, într-un oraș în care nu cunosc pe nimeni?”. Voiam să cunosc oameni noi. Așa mi-a venit ideea să verific ce facultăți sunt la Constanța. Nu știam că este și facultate de Teatru aici. Am descoperit asta și am văzut că în două zile era admiterea. Am fugit la anticariat să îmi iau toate cărțile pentru probele de admitere. Trebuia să citești vreo zece piese de teatru…

Rep.: Examenul de la Constanța nu coincidea ca dată cu cel de la UNATC?

D.I.: Nu, nu. Era înainte cu o lună. Am citit repede toate cărțile și am plecat la Constanța. Mi-a plăcut atât de mult… profii mi-au plăcut, toată experiența admiterii. L-am sunat pe Ionuț Ghinea și i-am spus că nu mai vreau să dau la București. Bine­înțeles că el nu a reacționat prea OK, dar a fost alegerea mea. Am intrat printre pri­mii la admitere, am luat bursă… Așa am ajuns eu la Facultatea de Teatru din Constanța. Pentru mare.

Rep.: Și nu regreți decizia

D.I.: Nu, clar. Tot timpul am zis că dacă e să fac actorie o să pot să fac de oriunde.

„Regizorul Ștefan Lupu m-a văzut în fotografii și m-a căutat pe Facebook”

Rep.: Cum ai ajuns să joci într-un spectacol al unui teatru profesionist, într-un rol principal, imediat după absolvirea facultății?

D.I.: Dacă mi-ar fi spus cineva, acum un an, nu aș fi crezut. S-a întâmplat totul în cel mai frumos mod. Regizorul spectacolului „Alice în Țara Oglinzilor”, Ștefan Lupu, m-a văzut în fotografii și m-a căutat pe Facebook, știa că sunt în Constanța, unde el urma să monteze spectacolul, și i-a rugat pe cei de la Teatrul „Căluțul de Mare” să ia legătura cu mine să mă cheme la casting. Dincolo de talent, pentru un regizor este foarte important ca tu să te potrivești în rol conform vi­ziunii lui. Dacă el pe Alice o vede o fată slăbuță, cu breton sau mai știu eu cum… Contează lucrurile astea.

Rep.: Te referi strict la aspectul fizic?

D.I.: Da, asta contează în primă fază, apoi te cheamă la casting să demonstrezi că meriți rolul. Așa că m-am prezentat la casting. Înainte însă, cei care eram la casting am luat parte la o etapă de workshopuri de commedia dell’arte, ca să cunoaștem lumea lui Ștefan Lupu, care lucrează foarte mult pe partea de mișcare.

A concurat cu fete din toată țara pentru rolul Alice

Rep.: Câți s-au prezentat la casting?

D.I.: Nu mai știu exact. Mulți! Au venit fete din București, de la Cluj…

Rep.: Ce speranțe aveai să iei rolul?

D.I.: Când am văzut că au venit atâția oameni credeam în proporție de 50% că am șanse . Castingul s-a axat pe improvizație și mișcare.

Rep.: Ați lucrat la spectacol în vara lui 2020, în plină pandemie. A fost greu din cauza condițiilor de distanțare?

D.I.: A fost. Au lucrat mulți oameni în proiectul ăsta și am întâmpinat tot felul de obstacole la repetiții: „Stai că s-ar putea ca cineva să fi luat COVID!”, „Stai că e negativ!”… Dar pentru că spectacolul e împărțit, adică Alice se întâlnește pe rând cu toate personajele, o scenă cu Regina Neagră, altă scenă cu alt personaj, ne-a ajutat să nu stăm toți pe aceeași scenă. Doar eu a trebuit să inte­rac­ționez cu toți.

Rep.: Cum te-ai simțit într-un rol principal atât de repede?

D.I.: A fost extraordinar de frumos. Simțeam că trebuie să demonstrez că sunt bună și să nu îl fac pe regizor să regrete că m-a ales. Asta mi-a adus o presiune în plus, chiar dacă regizorul m-a susținut fără să mă facă să cred că nu sunt bună.

Rep.: Cât ați jucat spectacolul, ținând cont că a ve­nit pandemia?

D.I.: Am avut premiera și s-a mai jucat de câteva ori cu public. Apoi s-au închis teatrele chiar când îi scriam regizorului că am mai des­coperit lucruri noi pe care să le aduc personajului. A fost însă foarte bine primit, a avut ecouri bune și m-am bucurat enorm. Este un spectacol diferit față de celelalte producții ale teatrului. Acest teatru se axează mai mult pe spectacole cu păpuși, așa că publicul a fost surprins.

De la masterul cu Adrian Titieni, la visul de a juca alături de Vlad Ivanov

Rep.: Ce îți propui în plan profesional?

D.I.: Mi-ar plăcea să cunosc un regizor care să aibă curajul să îmi dea un rol pe contre emploi și să fac și film. Acum la Master facem și film și lucrez cu doi oameni minunați, Adrian Titieni și Emanuel Pârvu, și am des­coperit cu totul altă lume, diferită de teatru. Lucrând cu ei mult, mi-am dat seama că mi-aș dori să explorez și zona filmului.

Rep.: Ce înseamnă în cazul tău contre emploi?

D.I.: Mie, în general, mi s-ar da doar roluri de Juliete. Așa că mi-aș dori la un moment dat să joc altceva. De exemplu, mi-ar plăcea să joc Katarina din „Îmblânzirea scorpiei”. În facultate mi-am dorit mult rolul ăsta și am primit Julieta. Am avut o scenă între Julieta și doică și le-am spus profesorilor: „OK! Atunci măcar lăsați-mă să fiu eu doica!”. Și au zis: „Nu!”.

Rep.: Alături de ce actor român și-ar plăcea să joci într-un spectacol de teatru?

D.I.: Vlad Ivanov, pentru că am văzut zilele trecute un film cu el și mi-a plăcut foarte tare. Este vorba des­pre filmul „Câini”.

Rep.: Un film filmat la Buzău, lângă Rm. Sărat…

D.I.: Da? Nu știam.

„Lor le voi fi mereu recunoscătoare pentru că au fost cei care au crezut în mine și m-au sprijinit”

Rep.: Ce le-ai transmite foștilor tăi profesori de la Buzău?

D.I.: Le-aș transmite foștilor mei profesori Ionuț Ghinea și Anca Pantiș, Anca Georgescu acum, că lor le voi fi mereu recunoscătoare pentru că au fost cei care au crezut în mine și m-au sprijinit.

Rep.: Și un mesaj către actualii elevi de la Actorie, de la Liceul de Arte „Margareta Sterian” din Buzău?

D.I.: Chiar dacă sună a clișeu, le-aș spune că este important să ai încredere în tine și să crezi în visul tău, indiferent de părerile celorlalți. Și să încerce mereu să fie tot mai buni.