Buzăul, pol al riscului de excluziune socială

Aproape unul din cinci români trăia în anul 2025 sub pragul sărăciei, iar peste un sfert din populație era expusă riscului de sărăcie sau excluzie socială, arată cele mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

Estimată pe baza veniturilor totale disponibile, exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii ale gospodăriei, rata sărăciei relative (AROP) a fost în anul 2025 de 18,4%. Comparativ cu anul 2024, în 2025 indicatorul s-a redus cu 0,6 puncte procentuale, iar numărul persoanelor aflate în această situație a scăzut cu 127.000.

Chiar dacă România continuă să se situeze peste media Uniunii Europene, imaginea este mai nuanţată decât ar sugera simpla poziţionare în clasament. Cu o rată a sărăciei relative de 18,4%, România se află peste media UE, de 16,3%, însă înregistrează un nivel mai redus decât Italia (19,5%), Croaţia (19,6%) şi Spania (19,5%), potrivit datelor comparative publicate de INS. Cele mai ridicate rate ale sărăciei relative sunt înregistrate în Lituania (22,6%), Bulgaria (22%), Estonia (21,2%) şi Croaţia (19,6%).

Datele INS arată că în România sărăcia este distribuită foarte diferit, în funcție de regiune, educație, vârstă sau tipul de gospodărie.

Cea mai mare diferenţă apare între regiunile de dezvoltare. În sud-est, 38% din populaţie este expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, iar în sud-vest și Oltenia procentul ajunge la 36%. La polul opus se află Bucureşti-Ilfov, unde indicatorul este de numai 13,6%. Cu alte cuvinte, riscul de sărăcie este de aproape trei ori mai ridicat în sud-est decât în regiunea Capitalei.

Regiunea Sud-Est, din care face parte și județul Buzău, este considerată cea mai săracă regiune din țară și tot aici, riscul de excluziune socială este cel mai mare. În Buzău nu există nicio localitate care să aibă un indice al sărăciei sub 40%. Localitățile buzoiene cu cel mai mare indice al sărăciei sunt: Bisoca (81%), Brăești (84%), Viperești (83%), Mihăilești (84%) și Râmnicelu (94%). La polul opus, Chiliile, Săpoca și municipiul Buzău au un indice al sărăciei sub 50%.

Diferenţe importante apar şi între generaţii. Copiii şi tinerii sunt categoriile cele mai expuse. Unul din patru tineri cu vârste între 18 şi 24 de ani trăieşte sub pragul sărăciei, iar aproape unul din trei este în risc de sărăcie sau excluziune socială. Situaţia este similară şi în cazul copiilor, unde atât rata sărăciei, cât şi indicatorul AROPE (rata riscului de sărăcie sau excluziune socială) depăşesc media naţională.

Educaţia rămâne unul dintre cei mai puternici factori de diferenţiere. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu un nivel redus de educaţie sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. În schimb, în cazul persoanelor cu studii superioare, procentul coboară la doar 3%, ceea ce confirmă legătura directă dintre nivelul de educaţie şi şansele de integrare pe piaţa muncii.

Nici structura familiei nu este lipsită de importanţă. Jumătate dintre persoanele care trăiesc în gospodării cu doi adulţi şi cel puţin trei copii dependenţi sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. În cazul familiilor monoparentale, indicatorul se apropie de 46%, scrie zf.ro.

Sărăcia nu înseamnă doar venituri mici. Indicele de sărăcie generală, calculat la nivelul fiecărei comune, oraș sau municipiu, reflectă proporția locuitorilor care trăiesc în condiții de sărăcie multidimensională. Nu este vorba doar despre lipsa banilor, ci despre un cumul de dezavantaje: venituri insuficiente, condiții de trai precare și lipsa oportunităților economice.

INS arată că 3,16 milioane de persoane se aflau în 2025 în stare de deprivare materială şi socială severă, ceea ce înseamnă că nu îşi permit o parte dintre bunurile şi serviciile considerate esenţiale pentru un trai decent. În total, 5,2 milioane de români se aflau în cel puţin una dintre cele trei situaţii care definesc riscul de sărăcie sau excluziune socială: venituri sub pragul sărăciei, deprivare materială şi socială severă sau gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii.

Deşi, comparativ cu anul 2024, indicatorii s-au îmbunătăţit uşor, harta sărăciei arată că dezvoltarea economică a României continuă să fie profund inegală. Regiunile, nivelul de educaţie şi structura gospodăriei cântăresc în continuare mai mult decât media naţională atunci când vine vorba despre riscul de a trăi în sărăcie.