Sportul profesionist din România poate primi o lovitură sub centură din partea Guvernului. Executivul a depus un proiect de lege care conține noi măsuri fiscale, printre care majorarea impozitării salariilor sportivilor, prag care ar putea urca la 30 de procente. Față de 10, cât este în prezent. Ecuația e destul de simplă, chiar și pentru un neofit în ale matematicii: un club care remunerează un jucător cu 1.000 de euro lunar cheltuie, de fapt, 1.100 cu tot cu taxele. Dacă noua lege va fi adoptată, aceeași entitate sportivă va cheltui 1.300, ca să-i poată vira respectivului jucător cei 1.000 de euro în cont. Guvernul încearcă să astupe gaura din bugetul public cu noi taxe, metodă cu un aer mai degrabă fanariot, iar sportul le-a venit celor care ne conduc la îndemână.
Fotbalul din prima ligă ar putea fi afectat mai puțin, grație sumelor mari venite din drepturile TV. Evident, cine are impresia că o grupare din Superligă face profit la final de an, s-ar putea înșela amarnic. Totuși, bugetele destul de mari i-ar putea ajuta pe conducători să mai strângă cureaua, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Ce se va întâmpla, însă, cu grupările din ligile inferioare, numai Demiurgul, zeii fotbalului și Mitică Dragomir e posibil să știe. Cum costurile generate în plus față de situația din prezent, una deloc roză, vor crește substanțial, povara asupra cluburilor din Liga 2, de exemplu, va fi una extrem de greu de suportat.
Nici argumentul prezentat de guvernanți nu e unul valid. Cel puțin în cazul sportului de performanță. Legiutorii spun că avem un deficit la sistemul public de sănătate. Or, contractele la profesioniști stipulează în 99 la sută dintre cazuri o asigurare medicală privată. Concret, fotbalul, handbalul, atletismul, frees-bee-ul profesionist n-ar beneficia ABSOLUT deloc de un serviciu medical public. Să trimiți un fotbalist de Superligă la Spitalul Județean, e ca și cum te-ai duce să-ți repari Mercedesul la o potcovărie.
Dincolo de neplăcerile create cluburilor, guvernanții nu au anticipat fenomenul schemelor de evitare a impozitelor. Pentru că, probabil, nu s-au documentat. În Premier League, ca să oferim un exemplu elocvent, s-a generalizat folosirea unei astfel de scheme, aproape imposibil de amendat, prin care se evită TVA-ul, impozitul pe venit și asigurările aferente securității sociale. Tertipul folosit implică așa numitul „contract cu dublă reprezentare”. Cadrul de bază al acestuia este că agentul sportivului este plătit atât de jucător, cât și de club, în procente egale. Rezultatul acestei împărțiri este că respectivul club va plăti agentului jumătate din taxe, plus TVA. Care TVA poate fi recuperat, ulterior, de către club. La fel și în cazul jucătorului. Un raport publicat de experții financiari ai Tax Policy Associates a estimat că cluburile din Premier League ar fi evitat taxe de vreo 250 de milioane de lire numai în ultimii trei ani.
Proiectul de lege poate avea și o parte bună: cluburile de drept public vor fi plafonate la salarii, astfel că remunerația maximă pentru un angajat va fi de 6.000 de euro. Sunt multe grupări care plătesc salarii mult mai mari, unor jucători, sau jucătoare în cazul Ligii Florilor, unele de o valoare cel puțin discutabilă. Siliți să aplice algoritmul lui Pristanda, „renumerație mică, după buget”, șefii cluburilor aparținând de primării vor fi mai aplecați asupra formării tinerilor. Sau, cine știe, poate vor reuși să atragă mai multe sponsorizări. Oare?
Inițiativa legislativă a fost deja publicată, urmând să ajungă, în timp scurt, în circuitul parlamentar. Deocamdată, se află, încă, în stadiul de dezbatere publică, astfel că oamenii din sport, fie ei conducători de cluburi, federații etc., încă mai au un pic de răgaz pentru a atrage atenția asupra posibilelor efecte negative. Evident, asupra semnalelor de alarmă venite din mai toate direcțiile ar trebui să-și plece urechea și politicienii.
