Reconstituirea proprietăţilor funciare şi, mai ales, implementarea legilor pe domeniul respectiv, iniţiate şi votate în diferite forme în Parlamentul României, generează, încă, la 34 de ani de la momentul 1989, situaţii confuze, imagine ce nu poate fi îndepărtată nici la finalul disputelor în instanţă.
În judeţul Buzău, zona de deal-munte înregistrează cele mai multe cazuri în care disputele pentru reconstituirea drepturilor asupra proprietăţilor funciare – terenuri, păduri, păşuni -, fac obiectul proceselor în instanţă.
Comuna Bălăceanu face notă separată şi, după cum afirmă primarul Gică Geangoş, „la acest moment nu cunoaştem să existe vreun proces în instanţă, în care disputa să fie pe dreptul de proprietate asupra unui teren. Din primii ani după Revoluţie aici pământul a fost muncit în asociaţie, cele mai multe suprafeţe sunt date în arendă”. Cea mai bună dovadă pentru instituţia Primăriei Bălăceanu că nu există dispute pe tema retrocedărilor funciare o constituie faptul că nu au fost formulate cereri din partea cetăţenilor pentru eliberarea, de la compartimentul de arhivare, de documente care să ateste deţinerea de suprafeţe de terenuri. De altfel, în ceea ce priveşte fluxul documentelor oficiale, cu trecere prin compartimentul arhive, la Primăria Bălăceanu lucrurile sunt monitorizate eficient, pentru că în urmă cu un an „Arhivele” au fost supuse unui exerciţiu de selecţie profesională, graţie unui angajament contractual cu o firmă de specialitate.
„Am făcut contract cu o firmă pentru arhivarea documentelor, în anul 2022”, spune Mariana Ţigău, contabil şef la Primăria Bălăceanu, „când a fost vorba despre prelucrarea a nu mai puţin de 2.391 de dosare. Toate documentele au fost trecute, cu procese-verbale, prin arhivele statului, după care au fost compartimentate pe domenii de activitate şi categorie de folosinţă. În primul rând, documentele au fost selectate după termenul de valabilitate, cât trebuie păstrate în arhivă… cinci ani, zece ani, 50 de ani sau chiar permanent. Fiind pentru prima dată, au fost multe documente care aveau termenele depăşite şi au fost predate la o firmă autorizată, care ne-au eliberat certificat pentru distrugere”.
Vechiul sediu al Primăriei era locul în care arhiva era depozitată, un loc impropriu pentru păstrarea documentelor ce erau scoase din circulaţie, dar cu utilitate în ce priveşte realizarea de dovezi pe diverse speţe de activitate. „Înainte de a se întâmpla acest proces de arhivare”, a continuat Mariana Ţigău, „am avut control de la Arhivele Naţionale, care ne-au lăsat măsură să procedăm la un astfel de exerciţiu. Documentele au fost aranjate şi depozitate pe compartimente care corespund serviciilor unei instituţii ale primăriei”.
