Baba și uncheașul, tradiție buzoiană inedită a sărbătorilor de iarnă

OPINIA prezintă, în edițiile print și on-line, un nou reportaj al rubricii săptămânale cu specific tu­ristic, realizată în colaborare cu „VINO ÎN BUZĂU“, cea mai completă platformă de promovare turistică a Buzăului. „VINO ÎN BUZĂU“ a fost concepută de o echipă de jurnaliști, regizori și producători de televiziune, ca o platformă de informare turistică pentru a veni în întâmpinarea turiștilor dornici de aventură și care doresc să cunoscă frumusețile zonei. Conform managerului de proiect, jurnalistul Bogdan Vlădoiu, „VINO ÎN BUZĂU“ își propune să ajute eficient turiștii din țară și de peste hotare să descopere obiectivele tu­ristice din județul Buzău, nefiind o platformă turistică oarecare, ci una care are un conținut complet cu privire la obiective, tradiții sau locuri de cazare și masă din zona Buzăului.

Ca în oricare alt județ, la Buzău nu lipsesc tradițiile destinate sărbătorilor de iarnă. Datinile și obiceiurile diferă de la o zonă a județului la alta, dar toate au un lucru în comun, îi apropie pe oameni cu ocazia celei mai importante sărbători a iernii și îi îndeamnă la bunătate și la fapte bune.

Plugușorul

Poate cea mai cunoscută tradiție din zona Buzăului este mersul cu plugușorul. Această tradiție străveche este respectată atât de copii, dar și de feciorii din sat. Primii care pornesc la ­co­lindat cu plugușorul sunt co­piii, care se adună în grupuri și merg din casă în casă. Imediat ce gazda îi primește în curte aceștia se așează sub geam și încep să colinde ”Aho, aho, copii și frați,Stați putin și nu mânați,Lângă boi v-alăturațiȘi cuvântul mi-ascultați”. Uneori, în timp ce colindă, aruncă cu grâu sau porumb pentru atragerea unei recolte bogate. La final, stăpânii casei îi servesc cu cozonac sau turte. În vremurile de demult, plata pentru colind erau fructele strânse peste vară, nuci sau colaci,acum colindătorii primesc bani.

Următorii care merg cu plugușorul sunt flăcăii sa­tului. În cele mai multe zone acesta este ”plugul mare”, pentru că cei care participă sunt băieții neînsurați, care depășesc vârsta de 18 ani. Potrivit tradiției, ceata de colindători care merge din casă în casă este însoțită de un plug, la care sunt înhămați doi boi puternici. Întregul alai face zgomot din clopot pentru a alunga spiritele rele, iar pe drum fac o brazdă, pentru a verifica fertilitatea pământului. O brazdă este trasată și la casele mai mari, cum ar fi la preot sau la primar. După ce termină tot satul de colindat, se face spartul cetei, când feciorii împart banii și bucatele primite sau îi folosesc pentru a da o petrecere mare.

Steaua

Mersul cu steaua este un obicei care încă se practică în toate zonele Buzăului. Înainte de Crăciun, în toate satele din Buzău băieții merg din casă în casă spunând în versuri povestea nașterii lui Iisus Hristos. Ceata de colindători este formată din trei băieți, cifră simbolică, reprezentând numărul Magilor care au venit cu daruri la ieslea unde s-a născut Mântuitorul.

În general, steaua are în centrul  o icoană a Maicii Domnului cu pruncul Iisus, și de jur împrejur niște brațe ce imită razele unei stele, realizate din lemn sau sârmă pe care se împletesc decorațiuni din hârtie ­co­lorată, beteală, și se atașează clopoței sau zurgălăi. Se termină cu o coadă lungă din lemn pe care o ține un copil, ce manevrează steaua. În cele mai multe dintre zonele Buzăului, ”stelarii” sunt primiți în casă, acolo unde și ­co­lindă, ceea ce înseamnă că gazdele l-au primit pe Iisus în locuința lor. Cei mici rostesc în general ,,Steaua sus răsare” pentru că este cea mai simplu de memorat, în timp ce colindătorii mai mari cântă ,,Trei crai de la răsărit”.

Baba și uncheașul

În multe dintre satele din zona de munte a Buzăului, oamenii sunt co­lindați de două personaje inedite. Doi feciori din sat lasă pentru o zi straiele tinerești și îmbracă haine pentru persoane bătrâne și devin baba și uncheașul sa­tului. Bătrânul va lua haine închise la culoare, pantaloni ponosiți și pe cap o cușmă veche. Perechea lui, baba, va purta haine la fel de vechi, de obicei un ilic lucrat de mână și o băsmaluță pe care și-o va lega în barbă.

Baba și uncheașul pornesc din capătul satului, însoțiți de o ceată de ­co­lindători tineri. Când cele două personaje intră în curte vor dansa prima dată împreună, dar mișcările celor doi sunt greoaie și lente. După acest moment, în timpul ­co­lindatului, baba și uncheașul scot la horă fetele tinere din sat și se face un fel de schimb de puteri. Energia tinerilor ajunge la cei doi bătrâni și înțelepciunea dobândită în timpul vieții ajungea de la bătrâni la tineri.

Acesta este și primul scop al acestui colindat cu baba și uncheașul.  Prin dansul tinerilor cu cei bătrâni și transferul acesta de energie se restabilește ordinea la final de an. Al doilea scop al colindului este alungarea spiritelor rele. Colindul cu baba și uncheașul nu a fost la început făcut doar în perioada sărbătorilor de iarnă, ci oricând murea un om din sat. Cele două personaje, baba și uncheașul mergeau la casa omului și pentru a alunga spiritele rele din jurul locului care ar fi putut captura sufletul mortului.

Sorcova

Un alt obicei cunoscut din zona Buzăului este Sorcova. În prima zi a anului, pe ulițele din Buzău se aud râsetele și chicotelile fetelor care pleacă cu sorcova. Cu Sorcova mergeau doar fetele mici, pentru că erau neprihănite și fără de păcat, și astfel urarea era primită mai bine. Acestea pornesc de dimineață, din capătul satului și trec pe la fiecare gospodărie unde vor ura.

Ziua de 1 ianuarie nu este aleasă întâmplător. În vechime, anul agrar era la începutul anului calendaristic. Urarea ”sorcovițelor” venea exact la începutul ­anului, pentru ca gospodarii din sat să înceapă aratul și semănatul încărcați cu ener­gia micilor colindătoare. Inițial a fost o crenguță înflorită sau abia înfrunzită după ce a fost pusă în apă și la lumină, într-o încăpere cu căldură. Pentru că acest proces era dificil și de multe ori nu reușea, sorcova s-a transformat în crenguțe de brad împodobite și mai nou sunt niște bucăți de carton împodobite cu hârtie creponată și beteală.

Fetele care merg cu sorcova primesc bani, sume mai mari la casele bogate și câțiva bănuți, la cele sărace. La finalul zilei se face spartul cetei, în cazul în care erau mai multe fetițe iar acestea își împart banii strânși.

Moș Ajunul sau ”Bună dimineața”

Cu Moș Ajunul sau ”Bună dimineața” se merge în momente diferite în zonele județului. În partea de Nord a județului copiii merg în seara de Ajun, pe data de 23 decembrie, în timp ce în zonele mai joase colindătorii merg în dimineața zilei de 24 decembrie. Colindul vestește nașterea lui Iisus Hristos și explică în termini populari elemente din Biblie.

Colindătorii merg din casă în casă pentru a anunța că s-a născut Mântuitorul. Toții copiii din sat, uneori și adolescenți, merg la toate casele din sat, fără excepție și întreabă din poartă dacă primesc cu colindul. Gazdele ies în prag și după ce aprobă intrarea în curte și ascultă colindul, pregătiți cu bucate și fructe pentru colindători.

Mersul cu capra

În unele zone ale județului Buzău, de Anul Nou se merge cu Capra. Un flăcău din sat  se îmbracă cu un costum multicolor, își pune coarne, având între ele panglici colorate, clopoței și un bot din lemn care clămpăne încontinuu. Umblatul cu capra la sfârșitul anului vechi este un fel de bilanț al activității locuitorilor din sat. Capra rostește un monolog în care îi ironizează pe cei leneși, care nu au adunat grâne multe, dar și pe cei care mint, sunt răi sau fac rele. Vorbele caprei sunt însă de laudă atunci când gazdele sunt oameni gospodari și harnici.

Decembrie este o lună încărcată cu tradiții și obiceiuri, dar tot în decembrie toată lumea intră într-o bine- meritată vacanță. Și echipa „VINO ÎN BUZĂU” intră în vacanță de Sărbători și revine pe 6 februarie cu noi obiective turistice din județ.

Vă urăm Crăciun Feri­cit și un An Nou cât mai bun!