Nu o să dezbat rechizitoriul din dosarul Georgescu-Potra. Este bine că este public, astfel încât el să fie citit și judecat de toată lumea interesată. Personal, cred că faptele descrise sunt reale. Intenția acestui grup de trepanați de a pune mâna pe putere prin orice mijloace este de asemenea reală.
Nu am decât două observații.
Prima. Efectul respingerii rechizitoriului, după modelul brevetat deja cu marile dosare, ar fi catastrofal. Nu știu dacă se va întâmpla asta, mai bine spus sper să nu se întâmple la fel, dar am un sentiment prost legat de ultimele evoluții din Justiție. Acolo este în plină desfășurare Restaurația, în caz că v-a scăpat asta, deși revizuirea sentinței lui Voiculescu ar fi trebuit să aprindă toate semafoarele pe roșu – mai sunt în desfășurare niște lucruri, dar vom vorbi la momentul potrivit -, iar președintele Nicușor este exact ce vă preveneam că este și va fi, și eram amplu înjurat pentru asta. Adică „mână moartă” și un om care nu este pregătit pentru funcția pe care o deține. Și nu ar fi trebuit niciodată să candideze la ea, fiind amplu vizibil că nu îndeplinește minimul necesar pentru a o deține. Ba chiar cred că a devenit extrem de acomodant – ca să nu folosesc un alt termen – cu restaurația din Justiție. Și cu alte lucruri, chiar mai nasoale, dar nu este locul și momentul să vorbesc despre asta. Vom avea timp suficient, pentru că mai sunt cinci ani, ba chiar zece dacă planul va merge în continuare. Și dacă va găsi adepți și susținători. Probabil va găsi, dat fiind că a găsit și prima oară.
Pe fondul acestei restaurații, îmi este teamă că rechizitoriul va fi făcut bucăți de instanțe. Rezultatul ar fi, cum vă spuneam, catastrofal. Este prima dată după 35 de ani când cineva este acuzat de fapte de o gravitate extremă. A nu obține o condamnare ar fi falimentul definitiv al statului. Iar în contextul actual ar fi lovitura finală pentru acea parte a societății care s-a luptat în ultimele luni să mai salveze ce se mai putea salva din această țară. Mizele nu au fost niciodată mai mari. Dacă o rasolesc, cu asta e game over. Mai over decât dacă le reușea ăstora lovitura de stat.
A doua. Rechizitoriul ocolește cu eleganță răspunsul la niște întrebări de bun simț. Cum ar fi vulnerabilitatea extremă a statului și cauzele ei. Cum de am fost atât de aproape ca niște demenți să ia puterea fără ca nimeni să nu îi vadă venind? Și asta e o întrebare de 1.000 de puncte. Una dintre ele, că celelalte ar fi mai directe.
Veți spune că nu e treaba procurorilor să facă asta. OK, așa este. Dar nu poți descrie o boală fără ca măcar să te întrebi ce a cauzat-o.
…: ))) noroc că nu suntem o țară de manipulați.
Apropos’ de când își dau cu părerea toți analfabeții funcțional, pe chestiuni (!) juridice?
Ion Cristoiu: ” Acest rechizitoriu este un DELIR! O poveste SF! ” :)))))))))))))))
Si basescu era cu dosar binom..si nicusor are meteahna asta daca toti am fi ziaristi sau doctori parca justitia este a 4 putere nu este normal sa judece inalta curte..nu cetatenii