Cultură

Amintiri cu Tamara Buciuceanu la Buzău: „Era foarte greu să ieși cu dumneaei în oraș la Buzău pentru că toată lumea te oprea pe stradă”

La începutul anilor 90’, înființarea unui teatru de proiecte (fără actori angajați) într-un oraș de provincie părea o inițiativă sortită eșecului, însă directorul Paul Ioachim a reușit să adune la Buzău unii dintre cei mai mari actori care au acceptat să joace în producțiile Teatrului „G. Ciprian”. Ideea avea să fie dusă mai departe de noul director, regizorul Răzvan Dincă, cel care a pus în scenă la Buzău alte spectacole cu mari actori, iar Teatrul „G. Ciprian” cunoștea poate cea mai de succes perioadă din istoria sa. Una dintre vedetele teatrului românesc care a girat prin prezența sa calitatea Teatrului „G. Ciprian” a fost Tamara Buciuceanu.

O adevărată legendă a teatrului românesc de comedie, Tamara Buciuceanu s-a stins din viață marți, 15 octombrie, la vârsta de 90 de ani. Despre marea actriță și prezența sa la Buzău își amintește cu recunoștință astăzi fostul director al Teatrului „G. Ciprian”, Răzvan Dincă, omul care, mai nou, a regizat musicalurile de succes „Mamma Mia” și „My Fair Lady”.

„A fost unul dintre motoarele Teatrului <G. Ciprian>”

„Rar se întâmplă ceea ce acum mulți ani se întâmpla la Buzău, ca mari actori, într-un număr covârșitor, să vină către un teatru de provincie, așa cum era Teatrul <G. Ciprian>, un teatru proaspăt înființat. Cu atât mai mult, ­va­loarea acestor mari actori se repercuta asupra orașului, asupra mediului, a teatrului și asupra noastră a celor care stăteam pe lângă. Doamna Tamara Buciuceanu a fost mai mult decât un actor invitat la Buzău. A fost unul dintre motoarele noastre pentru că, pe de o parte dumneaei juca în spectacolele noastre, iar pe de altă parte, pentru mine ea a constituit un start în lumea artistică. Datorită ei am montat al doilea spectacol al meu, la numai 29 de ani, la Teatrul <G. Ciprian>, <Ce înseamnă să fii onest>, cu dumneaei în distribuție, ceea ce nu era puțin lucru. Am avut de învățat o altă școală odată ce am lucrat cu dumneaei. După aceea, destinul meu artistic a fost destul de mult legat de persoana dumneaei pentru că în permanență mă lua de mână și mă ducea în locuri unde aveam de învățat sau lucram împreună”, a declarat pentru OPINIA regizorul Răzvan Dincă.

„Teatrul buzoian îi datorează enorm pentru validarea lui la nivel național”

Fostul director al tea­trului buzoian spune că Teatrul „G. Ciprian” îi datorează enorm Tamarei Buciuceanu, și își mai amintește cât de profesio­nistă era regretata actriță.

„A fost un om de o calitate profesională incredibilă. Era un om care își pregătea cu atenție rolurile acasă, la repetiții, un om de echipă, un om care știa să valorizeze tineri… pe atunci jucau lângă dumneaei tineri care acum sunt consacrați, pe care cu generozitate îi îndruma sau îi ajuta scenic. Cred că Teatrul <G. Ciprian> îi datorează mult prin faptul că validarea lui la nivel național, rezistența sa în timp, s-au datorat și faptului că artiști mari i-au fost alături. Iar printre acești artiști mari, Tamara Buciuceanu era un lider. Nu exista ca lângă dânsa să nu se alăture și alți mari actori, ca o probitate, ca un garant al calității, ca un mentor. M-a întristat mult vestea dispariției ei, dar asta este, ce să facem, rămânem noi, pleacă stelele. În acel moment Teatrul <G. Ciprian> era unicul teatru de proiecte din România. Un teatru care se baza pe invitarea artiștilor din București. Îmi amintesc că la a doua sau a treia stagiune eu am numărat cam 103 sau 105 mari actori care jucau prin rotație la teatrul buzoian, ceea ce nu cred că mai poate face un alt teatru. Asta pentru că orice teatru se bazează pe actorii lor angajați care, indiferent cât sunt de buni, sunt aceeași. Aveam serii de 20 de reprezentații cu un titlu care se jucau cu mult succes, având în distribuție actori precum Tamara Buciuceanu, Emil Hossu, Catrinel Dumitrescu, Ruxandra Sireteanu, Mișu Fotino, Cornel Vulpe, Radu Panamarenco, Nicolae Urs și așa mai departe”, a mai declarat Răzvan Dincă.

La Buzău, s-a accidentat grav la repetiții, dar a jucat ca și când nu s-a întâmplat nimic

Fostul director își amin­tește și întâmplări inedite cu marea actriță la Buzău, cum ar fi dificultatea de a se deplasa alături de aceasta pe stradă sau accidentul pe care l-a suferit la o repetiție pe scena Teatrului „G. Ciprian”.

„Printre întâmplările ine­dite cu doamna Tamara la Buzău îmi amintesc că înainte de o repetiție, tehnicieni de la teatru dăduseră cu lac pe scenă. Nu mai știu în ce context dar oricum fără să întrebe. Aveam repetiție cu doamna Tamara care când a sosit în scenă i-a alunecat piciorul. A căzut foarte rău și am intrat cu toții în panică. Nu era foarte plăcut să avem un asemenea incident în teatru. Dumneaei, o perioadă lungă de timp, s-a plâns de dureri de spate și picior. Parcă am chemat și o ambulanță… Ceea ce vreau să spun este că, în ciuda acestor lucruri, în timpul spectacolului și chiar al repetițiilor nu se simțea. Pur și simplu se detașa de durerea asta fizică și continua să joace. Este un lucru specific celor care sunt superprofesioniști să ignore câteodată durerile sau angoasele pe care le au, să le depășească, să treacă de spectacol și apoi, desigur, să se întoarcă la ele. (…) Îmi mai amintesc că era foarte greu să ieși cu doamna Tamara în oraș la Buzău pentru că toată lumea te oprea pe stradă. Toată lumea o știa în Buzău, de la piață, până la magazinul de pâine și alimentara de lângă teatru. Toată lumea ne cunoștea și prin prisma doamnei Tamara. Și era foarte iubită. Cel puțin în drumurile pe care le făceam în Buzău nu exista om care să nu o salute sau să îi zâmbească, lucru care nu știu acum cu câți actori se întâmplă”, a mai declarat regizorul Răzvan Dincă.

Despre accidentul pe care Tamara Buciuceanu l-a suferit pe scena de la Buzău își amintește și Ion Tăbăcaru, cel care vreme de aproape 14 ani a fost sufleor și fotograf al Teatrului „G. Ciprian”.

„Băieții dăduseră cu lac pe un panou, în culise, chiar în partea stângă a scenei, unde stătea sufleorul. La­cul s-a scurs și pe podea și doamna Tamara a căzut la repetiții și și-a fracturat o coastă și fisurat alte două. Asta era cu o seară înainte de premieră, când se făcea repetiția șnur, adică, acea repetiție la care, chiar dacă se greșește, nu se oprește spectacolul pentru ca actorul să se obișnuiască cu cursivitatea spectacolului, iar regizorul să își dea seama la ce nivel a ajuns. Doamna Tamara a fost dusă de urgență la Spitalul Județean, a fost pansată și, a doua zi, a jucat bandajată ca și cum nimic nu se întâmplase. Îmi mai amintesc că doamna Tamara era foarte interesată de conlucrarea cu ceilalți actori pe scenă. De asemenea, mă întreba mereu dacă mai am ceva fotografii cu dânsa. Era foarte atentă cu noi, personalul auxiliar. Noi veneam din alte medii și ne-a fost greu să ne acomodăm cu teatrul. De aceea eram stresați pentru că actorii erau agitați și păreau duri cu noi. Asta pentru că un actor mare intră în personaj și îi este foarte greu să iasă rapid din el și să revină la viața normală. Doamna Tamara era un exemplu pentru ceilalți actori. După 13-14 ani de stat într-un colț al scenei, ca sufleur, vă pot spune că doamna Tamara era un om cu <O> mare, respectuos, disciplinat, bun coleg de scenă, grijulie cu tinerele talente și amabilă și cu personalul auxiliar”, a declarat Ion Tăbăcaru.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker