Oana MATACHE
O parte din criza și durerea țării noastre pornește de la faptul că mulți dintre cei din clasa politică nu au studiile necesare, cultura studiului și nici dorința de învățare continuă. Lor le sunt suficiente propriile idei și gânduri.
Mi se pare de neconceput ca oamenii politici care conduc destinele românilor să nu fie la curent constant cu cercetările oamenilor de știință, mai ales din domeniul sociologiei. De aici ruperea de realitate țării și „șocuri” ca cel din 2024 în care, ce să vezi, o mare oglindă a fost pusă în fața clasei politice.
Există o cercetare excelentă, se numește „Suveranismul în România. De ce votează oamenii cu politicieni extremiști?” (Humanitas, 2026) și e semnată de trei sociologi ai Academiei Române: Alina Pop, Filip Alexandrescu și Ionuț-Marian Anghel. Este cercetare pură: cu date electorale, hărți, peste 50 de interviuri făcute pe teren, în trei comune din Muntenia: în Argeș, Călărași și Prahova.
Ce au găsit cercetătorii acolo? Iată că nici fanatici, nici „analfabeți funcțional”, nici măcar mase manipulate de TikTok. Au găsit oameni obișnuiți, lucizi, care vorbesc așezat despre muncă, familie și locurile în care trăiesc.
Acolo au întâlnit români care au pierdut, sistematic, în fiecare rundă a tranziției, în timp ce dezvoltarea țării s-a concentrat în câteva orașe-vitrină.
Concluzia autorilor e limpede pentru toată lumea: votul de revanșă nu se naște din manipulare, ci din inegalități reale de dezvoltare. Când existența nu mai poate fi câștigată prin muncă, educație și sănătate, apare sentimentul de nedreptate.
Pentru că partidele care se revendică astăzi de centru-dreapta (USR, PNL & co.) care vorbesc pompos despre reformă și modernizare, aveau cel mai mult de câștigat din această diagnoză și par să o ignore cel mai senin, etichetând acești oameni în continuare ca extremiști și multe alte apelative nedemne. Antagonizează în continuare românii, ca și cum ei sunt leaderii unei caste alese, speciale.
Poate și pentru că avem prea mulți politicieni în a căror formație cercetarea n-a existat niciodată: oameni care n-au deschis un studiu sociologic și care nu se vor apleca asupra unuia nici acum, când cercetători le-au pus pe masă exact analiza de care aveau nevoie. Datele există, sunt publicate și accesibile. Lipsește curiozitatea celor obligați moral să le studieze .
Studiul demontează exact acest reflex: analizează șocul, fricile și stereotipurile cu care au fost întâmpinați acești votanți în spațiul public. Autorii spun răspicat că a-i judeca, a-i blama și a-i eticheta ratează adevărata miză. Eticheta e comodă pentru că scutește de explicație: dacă oamenii sunt „extremiști”, nimeni nu mai trebuie să răspundă pentru inegalitățile care i-au împins acolo.
A înțelege nu înseamnă automat a legitima.
Dacă s-ar înțelege real nevoile românilor nu s-ar mai agăța nimeni de idei proprii și orgoliu, mintea s-ar deschide și s-ar găsi soluții pentru deblocarea crizei în care ne aflăm.
