Există spectacole care îți ocupă o după-amiază și există spectacole care îți ocupă gândurile mult timp după ce s-a tras cortina. Din fericire, publicul buzoian a avut recent șansa de a se întâlni cu una dintre acele rare experiențe care depășesc confortabil granițele artei și intră în teritoriul, mai dificil și mai prețios, al înțelegerii de sine.
Spectacolul denumit „Și sub țepi bate o inimă” – o producție coordonată de profesorul Alina Laura Dinu -, a avut loc la Centrul Muzeal „I. C. Brătianu”, și a fost jucat de trupa de teatru „Împreună strălucim” a Centrului Școlar de Educație Incluzivă Buzău. Este vorba, în aparență, de o poveste simplă. În realitate, este o meditație accesibilă și profundă despre una dintre marile dificultăți ale conviețuirii: acceptarea celuilalt.
Personajul central este un arici. Alegerea pare ingenuă, aproape copilărească. Și totuși, în spatele acestei imagini se ascunde o observație veche cât lumea. Omul se teme adesea de ceea ce nu înțelege. Se retrage în fața diferenței. Judecă înainte de a cunoaște. Iar atunci când întâlnește „țepii” celuilalt – vulnerabilități, neputințe, particularități sau simple diferențe -, preferă să păstreze distanța.
Ariciul din poveste nu cere compasiune. Nu revendică privilegii. El dorește ceva mult mai simplu și, tocmai de aceea, mult mai greu de obținut: să fie primit între ceilalți fără a fi redus la ceea ce îl face diferit. Cu alte cuvinte, să fie văzut ca persoană.
În acest punct, spectacolul depășește universul copilăriei și vorbește despre fiecare dintre noi. Cine nu a cunoscut măcar o dată sentimentul de a fi greșit înțeles? Cine nu a simțit că este privit printr-o etichetă, printr-o prejudecată sau printr-o aparență? În fond, fiecare om poartă câțiva „țepi”, iar maturitatea unei comunități se măsoară tocmai prin capacitatea ei de a vedea inima dincolo de ei.
Forța reprezentației de la Centrul Muzeal „I.C. Brătianu” a stat în autenticitatea interpretării. Elevii nu au jucat un rol în sensul convențional al cuvântului. Ei au locuit povestea. Au transformat-o într-un mesaj personal, transmis cu sinceritatea pe care doar copiii o pot avea. Naturalețea lor a avut ceva dezarmant.
Publicul a descoperit, pe lângă talent artistic, și o formă de curaj. Curajul de a urca pe scenă, de a te expune privirii celorlalți și de a spune, prin gest și emoție, ceea ce uneori adulții nu mai reușesc să exprime prin discursuri elaborate.
Spectacolul a reprezentat, totodată, o concretizare a experiențelor și competențelor dobândite prin mobilitățile Erasmus+ desfășurate în cadrul instituției, sub coordonarea directorului Dan-Gabriel Pioară. Dincolo de limbajul administrativ asociat proiectelor europene, astfel de inițiative își găsesc adevărata justificare în momente precum acesta: atunci când experiența acumulată se transformă în oportunități reale pentru copii și în beneficii vizibile pentru comunitate.
De altfel, succesul evenimentului poartă amprenta unei întregi echipe de profesori care au lucrat la realizarea scenariului, a decorurilor, a costumelor și a momentelor artistice. În spatele fiecărei apariții pe scenă s-au aflat ore de muncă discretă, răbdare și încredere acordată unor copii care aveau nevoie, înainte de toate, să descopere că pot.
Prezența numeroșilor invitați și reacția publicului au confirmat importanța unor astfel de demersuri despre incluziune. Ea începe în momentul în care alegem să vedem omul înaintea diagnosticului, persoana înaintea diferenței și posibilitatea înaintea limitei.
Un rol important în reușita manifestării l-a avut și Muzeul Județean Buzău, prin sprijinul oferit de directorul Daniel Costache, care a pus la dispoziție spațiul Centrului Muzeal „I. C. Brătianu”, loc devenit, pentru câteva ore, un spațiu al întâlnirii dintre sensibilitate și reflecție.
La final, aplauzele au fost firești. Dar poate că adevăratul succes al spectacolului nu s-a măsurat în durata aplauzelor. Uneori, cea mai mare reușită a unui act artistic este să modifice, fie și imperceptibil, felul în care privim lumea. Iar elevii trupei „Împreună strălucim” au reușit exact acest lucru: au vorbit despre un arici, dar, de fapt, au vorbit despre oameni.
