Războiul din Orientul Mijlociu a declanșat o nouă criză, cea a îngrășămintelor chimice. Pe lângă scumpirea carburanţilor, conflictul generează disfuncţionalităţi majore în lanţurile comerciale internaţionale, afectând aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice – inputuri esenţiale pentru productivitatea agricolă. În aceste condiţii, presiunea se transmite rapid în costurile de producţie, cu impact potenţial asupra preţurilor alimentelor, de la pâine până la legumele din pieţe.
Fermierii români gestionează din ce în ce mai greu situația, având în vedere că România este dependentă de import, iar îngrășămintele ajung cu prețuri tot mai mari în Europa.
Un hectar de grâu, orz sau rapiță consumă circa 500 de kilograme de fertilizant, adică aproximativ 1.500 de lei la prețurile actuale. Costurile au crescut accelerat în ultimele săptămâni, iar fiecare nouă ofertă vine cu scumpiri. Pe grupurile de agricultură ale fermierilor, apar oferte care pe zi ce trece sunt cu 100 sau 150 lei mai scumpe per tonă.
Fermierii buzoieni sunt de părere că îngrășămintele vor dispărea dacă situația va continua. În primul rând, nu vor putea fi onorate comenzile fermierilor, iar în al doilea rând, dacă sunt foarte scumpe, fermierii se vor resemna și nu le vor mai cumpăra, susține Georgian Calotă, fermier din Balta Albă, într-o intervenție la un post local de televiziune.
Pe lângă costuri, o problemă critică o reprezintă întârzierile în livrare. Fermierii care au plasat comenzi prin intermediari locali se confruntă cu termene incerte, în condiţiile în care fereastra optimă pentru fertilizare este limitată până în luna aprilie. Orice întârziere afectează direct potenţialul de producţie.
La nivel macroeconomic, perturbările sunt amplificate de reconfigurarea fluxurilor comerciale globale. Statele producătoare îşi prioritizează propriile pieţe interne, reducând disponibilitatea pentru export. Potrivit reprezentanţilor industriei, impactul asupra Europei este semnificativ.
„Agricultura este la fel de afectată de războiul din Iran, în primul rând pentru că foarte multe îngrăşăminte care ajungeau în Europa şi în România veneau din acea zonă”, a spus, potrivit bursa.ro, Mihai Răzvan Moraru, preşedintele Asociaţiei Input Agro România, adăugând: „Vorbim de peste 50% din cantitatea de uree care ajungea în Europa, vorbim de 30-35% din cantitatea de produse pe bază de azot care ajungeau în Europa şi în România, ambele îngrăşăminte fiind foarte importante pentru culturile de toamnă, unde avem o suprafaţă foarte mare de grâu şi de rapiţă”.
În acest context, presiunea pentru identificarea unor alternative devine tot mai mare. Una dintre direcţiile discutate în sector este dezvoltarea producţiei interne de fertilizanţi bio, care ar putea reduce dependenţa de importuri şi volatilitatea costurilor. La Buzău funcţionează deja o unitate specializată în îngrăşăminte organice şi tratamente bio, considerată un posibil model de adaptare. O altă soluţie, cu impact sistemic, ar fi reluarea producţiei la Azomureş, cel mai mare combinat de profil din România, cu o capacitate anuală de 1,8 milioane de tone. Însă, activitatea este suspendată încă din noiembrie anul trecut, pe fondul costurilor ridicate cu gazele naturale şi al dificultăţilor de aprovizionare.
În lipsa unor măsuri rapide – fie prin stimularea producţiei interne, fie prin politici comerciale adaptate -, agricultura românească riscă să intre într-un cerc vicios al costurilor ridicate şi al producţiilor diminuate, cu efecte directe asupra securităţii alimentare şi inflaţiei.
