Povestea unui destin care a început cu un cor de elevi și a ajuns patrimoniu cultural, spusă la Primăria Buzău

Dacă cineva ar fi spus, într-o zi liniștită de februarie 1925, în comuna Bănești din județul Prahova, că un copil nou-născut va ajunge să poarte România pe portativul lumii, probabil că lumea ar fi dat din cap politicos și și-ar fi văzut de treabă. Copilul se numea Marin Constantin (27 februarie 1925 – 1 ianuarie 2011) și avea să dovedească mai târziu că muzica, atunci când este luată în serios, poate deveni o formă de diplomație mai eficientă decât orice discurs.

Compozitor, profesor, dirijor și fondator al Corului Madrigal în 1963 – primul cor de cameră din România –, Constantin Marin și-a început drumul cu pași mici și bine calculați. După școala primară din localitatea natală, a urmat Școala Normală din Ploiești, apoi Școala Normală de băieți din Buzău, absolvită în 1943. La Buzău i s-a încredințat pentru prima dată conducerea unui cor: mai întâi cel al clasei, apoi ansamblurile mixte ale orașului. Nu a fost un debut spectaculos, dar a fost decisiv. Aici s-a conturat ideea că vocile, dacă sunt tratate cu răbdare și exigență, pot deveni un instrument de precizie.

Între 1944 și 1949, Marin Constantin a urmat Conservatorul din București, obținând licența în dirijat coral. Ca și cum muzica nu ar fi fost suficient de complexă, a urmat în paralel Facultatea de Filosofie (pedagogie și psihologie). Rezultatul a fost un dirijor care știa nu doar ce sunet dorește, ci și cum să-l obțină de la oameni reali, cu slăbiciuni și orgolii perfect omenești.

Între 1949 și 1953 a dirijat coruri studențești, profesioniste și de amatori din București și a fost asistent la Catedra de Pedagogie Generală a Universității din București. Ulterior, a ocupat funcții importante în viața muzicală românească: șef al sectorului muzical la Casa Centrală a Creației Populare, secretar al Consiliului Muzicii din Ministerul Culturii, conferențiar la Conservatorul din București, director general al Operei Române și, din 1963, dirijor al Corului Madrigal, poziție pe care avea să o transforme într-o misiune pe viață.

Doctor în Muzicologie și Filosofia muzicii, profesor la Academia de Muzică din București, Doctor Honoris Causa al Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj și Ambasador al Bunăvoinței UNESCO, Marin Constantin a demonstrat că arta corală poate fi, simultan, disciplină, spectacol și formă de diplomație culturală.

Cu Corul „Madrigal”, a susținut peste 35.000 de concerte, dintre care aproape 2.000 în străinătate, a realizat peste 30 de turnee internaționale, a participat la 54 de festivaluri muzicale internaționale și a lăsat în urmă peste 25 de lucrări corale. Activitatea sa este consemnată în șapte dicționare internaționale de specialitate, inclusiv în „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.

A realizat numeroase înregistrări audio și video în România și în străinătate, reunite sub titlul sugestiv „Arta construcției și interpretării corale”, o formulă care rezumă perfect filosofia sa artistică: nimic nu este întâmplător, totul se construiește.

În semn de recunoaștere a acestei moșteniri, Primăria municipiului Buzău l-a comemorat pe Marin Constantin în cadrul proiectului „Zilele personalităților buzoiene de ieri și de azi”. Evenimentul a readus în atenția publicului faptul că Buzăul a fost doar o etapă biografică, locul în care un adolescent a descoperit că poate conduce un cor și, fără să știe încă, o întreagă tradiție
muzicală.

Marin Constantin s-a stins la 1 ianuarie 2011, la București. Corul Madrigal continuă să cânte. Iar acesta este, poate, cel mai sigur semn că dirijorul nu a părăsit scena, ci doar a mutat repetiția într-un loc unde aplauzele nu mai sunt necesare.