Există gesturi necesare, dar nu și suficiente. Ele seamănă cu acele saluturi politicoase pe care le adresezi vecinului pe care l-ai trezit prea devreme: un fel de scuză prin gest, urmată de persistența greșelii prin faptă.
Așa arată, în fond, și premierea olimpicilor organizată de Ministerul Educației, la scurt timp după ce aceeași instituție a decis, cu o siguranță aproape metafizică, să taie definitiv bursele pentru elevii care ajung în liga mare a performerilor, adică de nivel olimpic. Ne aflăm, așadar, în fața unei emoționante forme de gratitudine administrativă: premiem excelența după ce am dezbrăcat-o de mijloacele ei de supraviețuire. E ca și cum ai felicita un maratonist tocmai pentru performanța cu care a reușit să alerge… după ce i-ai luat încălțările.
Galeria olimpicilor premiaţi este, fără doar și poate, un moment de mândrie pentru țară. Și noi, buzoienii, avem tineri cu care ne mândrim; patru dintre aceștia au fost premiați la această gală națională a olimpicilor. Bucuria nu este pe măsură în contextul dat, pentru că nu putem să nu observăm că gala este și un memento al contradicției: recunoaştere publică, dar fără susținere sustenabilă, fapt care se traduce prin eliminarea burselor pentru olimpici și apoi organizarea unei gale de premiere cu îmbrățișări și strîngeri călduroase de mâini.
Judeţul Buzău s-a prezentat la această gală organizată de Ministerul Educației cu o delegaţie de patru tineri care, prin rezultatele lor, par să fi ignorat cu încăpățânare climatul general de „minimalism educațional”. Ei sunt Matei Gabriel Ursăchescu (clasa a XII-a) – medalie de aur la Olimpiada Internațională de Chimie, Andrei Petru Edu (clasa a XII-a) – medalie de argint la Olimpiada Internațională de Științele Pământului, Rareș Răzvan Gheorghe (clasa a X-a) – medalie de argint și medalie de bronz la aceeași olimpiadă și Matei Ștefan Ungureanu (clasa a XII-a) – Premiul II (individual) și Premiul I pe echipe la Olimpiada Internațională de Limba Engleză.
Asemenea copii trebuie felicitați, bineînțeles; dar nu este suficient pentru ca performanța să continue; felicitările nu exclud sprijinul financiar pe întreg parcursul anului școlar de care ar trebui să se bucure olimpicii din partea Ministerului Educației.
Eliminarea burselor pentru olimpici este o măsură economică din punctul de vedere al oficialilor de la Educație. Dar ea vine la pachet cu o erodare a unui sistem care ar trebui să susțină excelența, perseverența și motivația. Pe termen lung, riscurile sunt reale: scade motivaţia pentru performanţă, se pierde încrederea în sistemul de educaţie, iar unii dintre cei mai talentați tineri pot ajunge să caute susţinere şi recunoaştere în străinătate. Prin urmare, gala nu poate îndulci consecințele deciziei de austeritate tradusă prin lipsa de susținere și de încurajare a performanței de nivel olimpic al elevilor cu consecințe de neimaginat: demotivare, inechitate, risc de exod al talentelor.
Reamintim că în vara anului 2025, Ministerul Educației și Cercetării a anunțat că sistemul actual de burse școlare este „nesustenabil financiar”. Ca urmare, începând din anul şcolar 2025–2026, din cele şase categorii de burse existente, sunt păstrate doar două: bursele de merit și cele sociale. În schimb, bursele pentru elevii olimpici și cele pentru învățământul tehnologic au fost eliminate.
Concret, în vechea formă, bursele de excelență olimpică puteau avea cuantumuri semnificative — în funcţie de nivelul olimpiadei și locul obținut. După modificare, aceşti elevi nu mai beneficiază de sprijin lunar constant; în schimb, pot primi, teoretic!, premii unice pentru medaliile câștigate la competiţii internaţionale.
La dezbaterea organizată de minister, părinţii, profesorii și elevii au atras atenția asupra faptului că eliminarea burselor după ce rezultatele sunt obținute încalcă principiul predictibilității. În plus, unii au subliniat că sumele necesare pentru susţinerea olimpicilor internaţionali nu reprezintă o gaură bugetară comparabilă cu alte cheltuieli, dar pentru elevi ar fi un sprijin esențial. Ori nu s-au făcut pe deplin înțeleși, ori mai degrabă nimeni din minister care i-a ascultat nu a fost dispus să-i și audă.
