Carmen ORBAN
Tragicul deces al medicului Ștefania Szabo ar trebui să fie un semnal de alarmă atât pentru sistemul medical cât și pentru opinia publică. Am pierdut un medic cu adevărat dedicat, care a luptat zi de zi pentru spital, pentru pacienți și pentru colegii săi, chirurg și director medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău.
Fiind și eu medic și cunoscând foarte bine situația din spitalele noastre, cred cu convingere faptul că la dispariția sa nedreaptă a contribuit, într-o măsură pe care probabil nu o vom ști niciodată, epuizarea și sistemul absurd de trimitere a pacienților cu diverse afecțiuni, aflați în stare gravă, la unitățile de primiri urgențe. Este o situație pe care o regăsim în marile spitale din România – de urgență, județene sau universitare – la care sunt aduși pacienți deși anunță faptul că nu mai au locuri.
Sistemul de sănătate românesc nu poate funcționa fără un corp medical puternic și protejat. În fiecare zi vedem cum medicii și asistentele lucrează până la limita rezistenței fizice și psihice, în spitale supraaglomerate, cu protocoale de multe ori nefuncționale și lipsă de sprijin administrativ.
De ani de zile vorbim despre reformă, despre o lege a sănătății care să aducă ordine și claritate. Avem nevoie de o legislație coerentă, care să aibă în centru pacientul, dar și medicul – omul care duce, zi de zi, greul sistemului.
Un medic nu poate lucra zile întregi fără odihnă, fără repaus după gărzi, plătit inechitabil, cu gărzile raportate la un alt salariu decât cel real. Mulți dintre colegii noștri ajung să ducă în spate nu doar responsabilitatea actului medical, ci și poveri birocratice inutile: telefoane pentru transferul pacienților, căutarea de paturi libere în ATI, lipsa de soluții și de resurse în situații-limită.
Pacienții trebuie direcționați rapid acolo unde pot fi salvați, nu blocați în sistem din cauza hârtiilor sau a absenței unor mecanisme reale de coordonare între spitale. Nu mai putem accepta situații în care vieți se pierd doar pentru că nu există medic de specialitate disponibil sau pentru că un ordin de ministru, scris acum 15 ani, nu mai corespunde realității din teren.
În calitate de senator, am adresat o interpelare oficială către Ministrul Sănătății, privind transferul și distribuția cazurilor critice și îngrijirea pacienților în secțiile ATI, conform Ordinelor Ministrului Sǎnǎtǎții 1091/2006 și 1706/2007. Aceste ordine, deși gândite cu intenții bune, s-au dovedit neaplicabile în forma actuală.
Spre exemplu, conform OMS 1091/2006, pacienții critici sunt transportați la cel mai apropiat spital de urgență, fără a se ține cont dacă acel spital are locuri disponibile în ATI. Rezultatul? Medicii sunt nevoiți să caute ore întregi, personal, un loc liber pentru pacient – în timp ce alți bolnavi îi așteaptă în secție.
Iar conform OMS 1706/2007, pacientul critic trebuie internat în ATI în cel mult 24 de ore, indiferent dacă există sau nu locuri și personal disponibil. O prevedere absurdă, care pune medicii în situația de a încălca legea sau de a-și risca cariera și conștiința.
În lipsa unei structuri naționale funcționale care să gestioneze aceste transferuri, medicul ATI este forțat să devină dispecer, să dea zeci de telefoane, să facă muncă de coordonare administrativă în loc să îngrijească pacienți.
Aceasta este realitatea pe care trebuie să o schimbăm. Nu mai putem lăsa medici singuri în gărzi imposibile, fără sprijin și fără repaus. Sistemul care epuizează oameni sfârșește prin a nu mai putea salva pe nimeni.
Pacientul este centrul sistemului, dar sistemul funcționează pe umerii corpului medical. Iar dacă acest corp medical este obosit, demoralizat și lipsit de respect, nu putem vorbi despre un sistem care salvează vieți.
Da, știu bine că aceste lucruri țin și de responsabilitatea mea și a colegilor mei din Parlament. Avem datoria să le rezolvăm, nu doar să le discutăm.
Personal voi face tot ce ține de mine pentru ca aceste inechități din sistem să fie reparate – în memoria celor care au căzut victime ale epuizării, și în numele celor care încă mai cred că medicina înseamnă salvarea vieților, nu sacrificarea lor.
Carmen ORBAN este medic și senator
social-democrat de Buzău.
