În acest iunie fierbinte, cu emoții cât pentru o generație întreagă, o absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării se pregătește să închidă o etapă din viața sa și să deschidă alta. A obținut media 10 la Bacalaureat și a absolvit cu media 9.83 cei patru ani de liceu, la secția Filologie a Colegiului „B.P. Hasdeu”, unde a avut-o dirigintă pe profesoara de Limba română Gabriela Matiu. Apoi și-a ales cu sufletul drumul comunicării și a parcurs trei ani de studii universitare marcați de muncă, curaj și alegeri asumate. Astăzi, la final de parcurs, o regăsim în postura onorantă de șefă de promoție a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, o recunoaștere firească a unui traseu construit cu sens, responsabilitate și recunoștință.
De la alegerea de liceu între Drept și Jurnalism și până la curajul unei mobilități Erasmus ce i-a schimbat perspectiva, traseul ei universitar e o poveste despre cum încrederea în sine poate deveni busolă.
Am stat de vorbă cu ea acum, în pragul examenului de licență, când amintirile se adună, iar viitorul începe să capete formă. O discuție despre alegeri, echilibru, recunoștință și ambiție, cu o absolventă care știe că adevărata reușită nu stă doar în note, ci în cine devii pe parcurs.
Reporter: Ești în fața examenului de licență și a susținerii lucrării. Cum te simți cu doar câteva zile înainte?
Diana Tulin: Sincer, e o perioadă destul de intensă. Examenul de licență e pe 30 iunie, iar susținerea lucrării va avea loc imediat după, între 2 și 4 iulie. Totul se întâmplă foarte repede, iar emoțiile cresc pe măsură ce ne apropiem.
Rep.: Ce temă ai ales pentru lucrarea de licență?
D.T.: Tema mea este despre „strategiile de comunicare pentru integrarea studenților în programul Erasmus”, cu o analiză comparativă între Universitatea din București și
Universitatea Masaryk din Brno, Cehia, unde am fost în Erasmus în semestrul trecut. A fost o experiență care mi-a influențat foarte mult nu doar lucrarea, ci și felul în care privesc comunicarea interculturală.
Rep.: A fost prima ta experiență Erasmus?
D.T.: Prima în adevăratul sens al cuvântului, da. Mai participasem la schimburi de scurtă durată, de maximum două săptămâni, dar acesta a fost primul semestru întreg în afara țării. Inițial îmi doream Spania, dar nu erau locuri disponibile pentru programul meu în limba engleză. Am fost sfătuită de profesoare să aleg Cehia și a fost, fără îndoială, una dintre cele mai bune decizii.
Rep.: Ai simțit că Erasmus ți-a lărgit perspectivele?
D.T.: Categoric. A fost mai mult decât o experiență academică, a fost una de viață. M-a făcut să privesc lumea mai larg, mai nuanțat. A contat enorm pentru lucrarea de licență, dar mai ales pentru mine, personal.
Rep.: Să ne întoarcem un pic în timp. La final de liceu, spuneai că ești între Drept și Jurnalism. Ce a înclinat balanța?
D.T.: În clasa a 12-a am decis clar că vreau Jurnalism și Științele Comunicării. Am ales cu sufletul. Nu a fost o alegere calculată, ci una simțită. Și a fost, fără îndoială, cea mai bună decizie. Nu regret absolut nimic.
Rep.: Cum ai simțit parcursul tău la FJSC?
D.T.: A fost o experiență extrem de valoroasă. M-am format profesional, dar mai ales ca om. Am avut parte de profesori deschiși, colegi fantastici și oportunități pe care le-am valorificat din plin. Cei trei ani au trecut parcă prea repede.
Rep.: Și, după licență? Ce urmează?
D.T.: Voi continua cu un master tot în cadrul Universității din București. Nu simt că am terminat, simt că mai am multe de învățat. Plus că mi-am propus să mai plec o dată cu Erasmus , probabil din primul an de master.
Rep.: Jurnalismul te atrage în continuare?
D.T.: Îmi place jurnalismul de investigație ca proces și ca impact, dar profesional mă simt mai atrasă de zona de comunicare și relații publice. Îmi place să lucrez cu oamenii, să organizez evenimente, să creez conexiuni. PR-ul și comunicarea strategică sunt direcția mea.
Rep.: Ai absolvit Colegiul Național „B.P.Hasdeu”. Ce ai luat de acolo cu tine?
D.T.: Mult. Foarte mult. Dincolo de cunoștințe, am luat valori. Ideea de a rămâne om, de a fi mândră de cine sunt și de unde am plecat. Încă mă emoționează jurământul de absolvire și revin cu drag ori de câte ori pot. Hasdeul m-a format.
Rep.: Dacă te-ai întoarce în timp la tine, la 17 ani, ce ți-ai spune?
D.T.: Ține-te de ceea ce simți! Instinctul tău e bun. Ascultă-l și mergi înainte cu încredere!
Rep.: Ce te face fericită azi?
D.T.: Oamenii din jurul meu. Prieteniile, conexiunile sincere. Faptul că am acceptat oportunități care m-au crescut. Și acel sentiment de recunoștință că sunt aici, după tot ce am trăit în acești ani.
Rep.: Te-ai întoarce la Hasdeu ca mentor sau invitat în proiecte?
D.T.: Da. Am revenit ori de câte ori am putut. Mă simt datoare moral și emoțional față de oamenii care m-au format. Sper să revin din nou, cât de curând.
Rep.: Ai o decizie din acești ani de care ești deosebit de mândră?
D.T.: Două, în mod special îmi vin acum în minte. Una este alegerea facultății – clar. A doua, decizia de a pleca cu Erasmus.
M-au format în moduri pe care poate nu le pot exprima complet în cuvinte, dar care se simt în tot ce sunt azi.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine să fii șef de promoție?
D.T.: E o recunoaștere a muncii din acești trei ani. Nu e doar o formalitate, e un impuls. O validare care vine cu puțină presiune, da, dar și cu multă ambiție. Mă responsabilizează, dar mă și motivează enorm pentru ce urmează.
