În această seară de 14 august, în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, numit în popor și „Paştele verii”, în toate bisericile și mănăstirile se oficiază slujba Prohodului Maicii Domnului. Este o slujbă care cuprinde informații de ordin istoric și dogmatic, legate de împrejurările în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu.
Potrivit Tradiției, Maica Domnului a mai trăit după înălțarea Mântuitorului și a fost înștiințată de îngerul Gavriil de mutarea ei din această viață: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.
„După ce Fecioara Maria și-a cerut iertăciune de la toți, și-a dat duhul. Domnul Însuși S-a coborât din ceruri pentru a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt. Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor și auzul surzilor s-au deschis, ologii și bolnavii s-au vindecat”, scrie crestinortodox.ro.
Slujba se aseamănă cu Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos din slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari (în Triod), „alcătuită de Manuel Corinteanul, la începutul secolului al XVI-lea, tradusă în româneşte de Ion Pralea şi tipărită de el, împreună cu originalul grecesc, la Iaşi, în anul 1820, sub titlul <Urmări pe mormânturi>, retipărită în 1869 şi apoi în broşuri separate, cu titlul <Prodohul Maicii Domnului>, având textul revizuit”, se arată pe doxologia.ro. După slujba Prohodului, preoţii şi credincioşii înconjoară biserica, în glas de clopote și toacă, purtând cu ei Sfântul Epitaf, prapuri, cruci și felinare.
La sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului tradițiile religioase și folclorice să se împletească și să lase loc unui lung șir de rânduieli străvechi. O astfel de rânduială este cea prin care în data de 15 august se dă de pomană pentru morţi. Dar tot în aceeași zi este „Ziua Marinei”, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor.
Tradiția populară spune că, „la moartea maicii Domnului, durerea naturii a fost așa de mare, încât s-au îngălbenit frunzele și au început să cadă; sunt primele semne ale toamnei; acum sunt angajați pândarii la vii și se coboară oile din munte; babele adună buruieni pentru descântecele de dragoste; în această zi nu este bine să se meargă cu spatele, pentru că râde diavolul și plânge Maica Domnului; la biserică, se sfințesc roadele pământului, se dau de pomană struguri și faguri de miere; fetele și feciorii spală icoana Sfintei Marii cu busuioc, pentru a avea parte de dragoste; dacă în această zi este senin, poamele se vor coace bine”, se arată de către Muzeul Național al Țăranului Român care îl citează pe Romulus Antonescu din „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” .
