În „Săptămâna luminată” când lumina Învierii Mântuitorului Iisus a străbătut toate veacurile istoriei până-n vremea noastră, se prăznuieşte o mare sărbătoare creştină numită „Izvorul tămăduirii”, care are la bază vindecarea unui orb care a primit, prin rugăciunile Maicii Domnului, lumina ochilor.
Această minune a vindecării orbului, în „Săptămâna luminată”, vrea să ne arate că prin învierea Sa din morţi, Mântuitorul Hristos poate vindeca orice boală, indiferent cât de complicată ar fi ea.
„În faţa lui Dumnezeu, toate minunile sunt la fel. Noi,oamenii, le percepem în mod diferit. În jurul nostru se petrec, tot timpul, multe şi mari minuni pe care nici nu le observăm, deoarece ne-am obişnuit cu ele şi au devenit ceva normal şi natutral pentru noi. De pildă, vedem atâtea flori în jurul nostru şi nu ne mai mirăm de ele. Un alt exemplu: de unde un fir de iarbă primeşte atâta energie cosmică încât poate străpunge scoarţa uscată a pământului, ba mai mult, chiar şi stratul gros de asfalt, ieşind cu voioşie la lumina soarelui? Minunea vindecării orbului la sărbătoarea „<Izvorul tămăduirii> nu este mai mare decât minunea Învierii Domnului Iisus Hristos, dar nici nu putem să o minimalizăm. Ea este o mare minune pentru că asistăm la vindecarea unui om lipsit de vederea totală a ochilor. Prin spălarea cu credinţă din izvorul apei închinat Maicii Domnului, bolnavul s-a vindecat imediat şi complet. Vindecarea a fost posibilă prin ascultarea de vocea lui Dumnezeu care i-a spus: <mergi mai adânc în pădure, că vei descoperi un izvor vindecător>; şi apoi este vorba de credinţa acelui om care s-a încrezut în Dumnezeu, care este, de fapt, izvorul tuturor minunilor. În vremea noastră, au loc tot mai puţine minuni, pentru că s-a împuţinat credinţa oamenilor de astăzi”, este consemnat în „Dialoguri amprentate”, carte semnată Sava Bogasiu, pseudonim literar al pr. Mihail Milea.
Ce înseamnă Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”
„Izvorul Tămăduirii” este, în acelaşi timp, o sărbătoare a Maicii Domnului dar şi o prelungire a sărbătorii pascale care tămăduieşte neputinţele sufletului şi ale trupului.
În toate bisericile şi mănăstirile, după oficierea Sfintei Liturghii, are loc imediat și slujba de sfinţire a apei. Apa sfinţită la această mare sărbătoare nu este nici mare decât cea de la Bobotează şi nici mică decât cea de la sfeştanie, când preotul sfințește cu agheasmă casa sau ale obiecte. Această aghiasmă este una cu totul deosebită, destinată vindecării bolilor ce vin asupra oamenilor, dar şi peste animale. Apa sfinţită la această sărbătoare: „Izvorul Tămăduirii” are puteri deosebite prin puterea Mântuitorului Iisus Histos, înviat a treia zi din morţi. Această apă sfinţită se ia pe nemâncate şi se poate da de către bolnavi şi peste părţile dureroase ale trupului şi îndată acestea se liniştesc cu ajutorul credinţei.
