Un buzoian a cerut ordin de protecţie faţă de soţia care se răzbună pe lucrurile din casă atunci când se supără

Ordinul de protecţie este un mijloc eficient de combatere a violenţei în familie, însă doar atunci când există motive întemeiate pentru a sesiza autorităţile competente sau instanţele de judecată. Din cele aproape 180 de dosare aflate doar pe rolul Judecătoriei Buzău, multe se închid ori din cauză că nu există temei legal pentru a se cere un ordin de protecţie, ori cel pentru că acela care cere ordinul de protecţie nu a fost efectiv victima agresiunii soţului/soţiei/ concubinului/concubinei ori din cauză că cererea este retrasă până la primul termen de judecată după, ce pur şi simplu, părţile se împacă şi aleg să-şi mai acorde o şansă, chiar dacă nu ar fi prima.

Astfel, atât activitatea parchetelor cât şi a instanţelor judecătoreşti este blocată de astfel de cauze, în loc să fie continuată ­cer­cetarea ori judecarea altor cauze.

Un astfel de caz s-a aflat pe masa judecătorilor  luna trecută. Un buzoian a mers în instanţă să ceară ordin de protecţie faţă de soţia sa despre care a declarat că are un comportament violent, având grave tulburări comportamentale în faţa copilului care are puţin peste un an de zile, deşi tot el menţionează că actele de violenţă s-au îndreptat împotriva bunurilor şi nu împotriva membrilor familiei.

Mai mult, el a cerut eva­cuarea temporară din locuin­ţă a soţiei sale, limitarea dreptului de folosinţă al femeii asupra locuinţei-, dacă este posibil doar asupra unei părţi a acesteia-, obligarea la păstrarea unei distanţe ­mi­nime determinate faţă de el, faţă de copii sau faţă de alte rude, faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate şi încredinţarea minorei sau stabilirea reşedin­ţei acesteia.

Instanţa a dispus citarea părţilor, telefonic, cu menţiu­nea că, având în vedere ­carac­terul urgent al cauzei, de a prezenta la termenul de judecată acordat probele de care înţeleg să se folosească. În plus s-a transmis adresă către Baroul Buzău pentru a se asigura asistenţa juridică aşa-zisei agresoare. Două zile mai târziu însă, la termenul de judecată bărbatul a anunţat că renunţă la judecată, poziţie la care a achiesat şi apărătorul soţiei sale. Ca urmare, instanţa a procedat în consecinţă, luând act de renunţarea la judecată de către buzoian.

Iar astfel de cazuri nu sunt puţine. Instanţele admit doar jumătate dintre cererile depuse pentru emiterea unui ordin de protecţie, cele mai multe fiind cereri depuse direct la judecătorii, fără implicarea poliţiştilor ori procurorilor.

Din 22 august, pedepse pentru cei ce încalcă ordinele de protecţie sunt mai mari. Pedepse cuprinse între şase luni şi cinci ani de închisoare, în loc de maximum un an de închisoare, sunt prevăzute în Legea 183/2020, intrată în vigoare în urmă cu o lună. Noile măsuri se aplică acum atât celor împotriva cărora a fost emis un ordin de protecţie şi care nu respectă măsurile stabilite prin intermediul acestuia, cât şi celor care nu respectă măsurile stabilite printr-un ordin de protecţie provizoriu. În plus, victimelor violenţei domestice li se va asigura automat un avocat, în condiţiile în care, până acum, acestea primeau un apărător doar la cerere, nu din oficiu.

Spre deosebire de ordinul de protecţie, emis de instanţa de judecată, ordinul de protecţie provizoriu poate fi emis direct de poliţişti, atu­nci când aceştia constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea ori libertatea unei persoane să fie puse în pericol printr-un act de violenţă domestică. În timp ce ordinul de protecţie obişnuit poate fi obţinut în termen de trei zile, ordinul de protecţie provizoriu poate fi emis mult mai rapid, după evaluarea situaţiei de către poliţişti, pe baza unui formular de evaluare a riscului.

Potrivit legii, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoa­rele măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;  reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;  obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe ­mi­nime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; inter­zicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; – încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

În prima jumătate a acestui an, poliţiştii au emis 144 de ordine de protecţie provizorii, în cazuri de violenţă în familie. Cifra este imensă, rezultând o medie de un ordin de protecţie în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. Asta în condiţiile în care poliţiştii au emis ordine de protecţie doar când au fost cazuri pe care le-au considerat cu oarece risc şi fără a mai pune în calcul cazurile, destul de multe, când victima a cerut ajutor la 112, dar nu a fost de acord cu emiterea ordinului prin care agresorul este eva­cuat din casă.

Cele mai multe ordine provizorii de protecţie au fost emise de poliţiştii din mediul rural, 74 la număr, însă diferenţa până la 144 au fost emise în zona urbană.

Dintre acestea, 74 au fost transformate de instanţe în ordine de protecţie pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi şase luni. În 135 de cazuri, măsura a fost luată împotriva unui bărbat agresor, iar în 118 cazuri agresiunile au avut loc între soţi, concubini sau foşti parteneri. În 63% dintre cazuri violenţa asupra parterulului a fost cauza intervenţiei autorităţilor.

Creşerea numărului ordinelor de protecţie este de 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, când au fost 125 de ordine de protecţie provizorii emise de poliţie, 67 fiind în mediul rural. Peste 70 dintre măsurile dispuse de poliţişti au fost prelungite de instanţe.

Unele victime au mers însă direct în instanţă pentru a cere protecţie faţă de agresori sau faţă de cei care constituiau o ameninţare.