Se spune că traseismul dăunează grav sănătății politice a unei țări și electoratului mințit cu zâmbetul pe buze atunci când aleșii neamului își justifică plimbările de o parte și de cealaltă a eșichierului politic. Pentru protagoniștii unor asemenea jocuri însă, descoperirea peste noapte a unei noi vocații politice este cât se poate de profitabilă, atât din punct de vedere al propriei cariere, cât și din cel al posibilităților de a-și servi apropiații, fie ei din grupul de apropiați, fie membri ai familiei. Aceasta pentru că, de fapt, orice partid prin care traseistul a trecut îi oferă acestuia oportunitatea unor uși deschise și a unor oameni gata să să facă diverse combinații, inclusiv în ceea ce privește numirile politice.
Un exemplu grăitor în acest sens este deputatul buzoian Adrian Mocanu, un traseist politic în adevăratul sens al cuvântului. Ales parlamentar în anul 2008 – cel mai tânăr deputat în acel moment -, aflat acum la finele celui de-al treilea mandat, acesta a schimbat partidele ori de câte ori interesele i-au cerut-o, parcursul său politic fiind unul remarcabil: PSD-UNPR-PSD-PSRo-PMP-ALDE-PMP.
La fel de remarcabil este și culoarul pe care Adrian Mocanu a reușit să se strecoare în ultimii patru ani, dar în mod special din momentul căderii ultimului guvern socia-democrat. Alături de senatorul Dorin Bădulescu, Mocanu și-a tranzacționat, ca membru al Alianței Liberalilor și Democraților, voturile din Parlament, mai întâi pentru a asigura dărâmarea Vioricăi Dăncilă și, mai apoi pentru învestirea guvernului liberal condus de Ludovic Orban. Profitând de faptul că, în primele luni, guvernul Orban a fost preocupat exclusiv cu găsirea unor soluții pentru declanșarea alegerilor anticipate, Mocanu a izbutit să își adjudece conducerea Instituției Prefectului, promovând un prefect obedient și un subprefect din cercul de prieteni ai părinților săi. Săptămâna trecută, în plină criză sanitară a infecțiilor cu coronavirus, același Adrian Mocanu a izbitit să obțină numirea unei fine a părinților săi în fruntea Casei Județene de Asigurări de Sănătate.
Dar, cele mai fulminante numiri aranjate de parlamentarul buzoian datează din anul 2019, și o au drept protagonistă pe mama acestuia, Rodica Mocanu. De profesie economist, în prezent pensionară, aceasta a lucrat, în perioada 1991-2013, la Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, unde a deținut, conform CV-ului, doar funcții de conducere: șef serviciu, director executiv adjunct și director coordonator. După ieșirea la pensie, Rodica Mocanu a coordonat activitatea societăților familiei.
Anul 2019 reprezintă un moment de cotitură în cariera Rodicăi Mocanu, când devine ,,consilier la Cabinet secretar de stat” în Ministerul Mediului, dar și director adjunct la Compania Municipală Întreținerea Arborilor și Spațiului Verde București. Vezi AICI si AICI declarațiile de avere de la cele două instituții.
Comentariile sunt de prisos, însă trebuie să remarcăm că, în conformitate cu cele două documente, Rodica Mocanu încasează o pensie anuală de 35.000 lei (2.900 lei/lună) și un salariu de la compania bucureșteană, aparținând Primăriei Capitalei, de 102.000 lei anual (8.500 lei pe lună).
mocanu asta mic a preluat modelul de la al mare,gen caracatita isi creaza un grup de fideli,nulitati ca si el siuite ca reuseste
Cat credeti ca o sa inmai rabde buzoienii!
O sa ajunga sa i ia cu pietre ;
Poporul rabda pana la un anumit moment
Cei care i primesc sunt vinovati in aceeasi masura:
PMP , Alde, Geoana
Atâta timp cât se găsesc zeci de mii de buzoieni care îl votează individual, în cunoștință de cauză, nu la grămadă, indiferent de partid, buba mare e la poporul alegător care după cum se vede are nevoie de o însănătoșire mai profundă și mai greu de realizat decât lupta cu Covrigul!
Nu cumva este vina unei întregi societăți? Într-o țară normală, locul unei nulități gen beizadea mocanu nu era parlamentul. Mocanu asta mic este o excrescență purulentă pe obrazul unei societăți aflate în letargie cronică.