Cea de-a patra farmacie umană deschisă la Buzău, „Salvarea”, înființată în anul 1913 – după „Vulturul de aur”, 1838 (proprietar Mathias Boroskay), „Sfânta Cruce”, 1858 (proprietar Friederich Zurner), „Farmacia Românească”, 1885 (proprietar Dimitrie Gherman) -, avea ca diriginte și proprietar pe renumitul farmacist Ferdinand Sentner.
Ferdinand Sentner s-a născut la 28 iunie 1886, la Craiova, din părinții Anton și Rozalia, de naționalitate germană și religie catolică. A terminat studiile medii la Liceul ,,Regele Carol I” din orașul natal în anul 1905, absolvind toate clasele cu premiul I și medalia de aur. A urmat cursurile de practică în farmaciile ,,Apollo”, a lui Nicolescu, și ,,Vulturul de aur”, a lui Konteschweller din Craiova (1906–1907), după care s-a înscris, în 1907, la Școala Superioară de Farmacie din București, absolvind-o în 1911 cu diplomă de licență. Pe perioada studiilor a îndeplinit funcția de Președinte al ,,Societății Studenților în Farmacie”.
În anul 1913 (18 octombrie) se căsătorește cu licențiata în matematici Zoe Gheorghiu (n. 1885 la Craiova). Prin înalt Decret Regal, la 19 martie 1913, i se acordă cetățenia română. Printr-o contestație admisă la 4 mai, același an, clasându-se al 13-lea din cei 120 de candidați, devine dirigintele farmaciei „Salvarea” din Buzău, care începe să funcționeze în ianuarie 1914.
A participat, ca ofițer farmacist, în campaniile armatei române din 1913 și 1916-1918, ca în anul 1924 să fie avansat la gradul de colonel în rezervă. În perioada decembrie 1916 – noiembrie 1918, farmacia sa („Salvarea”) din strada Alexandru Marghiloman nr. 9 a fost devastată, golită de medicamente de către ocupația germană. În farmacie mai lucra, cât de cât, întâmpinând multe greutăți din cauza războiului devastator, soția sa, Zoe Sentner, care între timp renunțase a mai preda Matematica, acum fiind studentă în anul al II-lea la Farmacie, împreună cu o colegă a sa de studenție, Zoe Tănase (fiind în același an de studiu), cu care se împăca foarte bine.
Reîntors de pe front, printr-o petiție din 12 octombrie 1918, Ferdinand Sentner solicită organelor abilitate mutarea farmaciei în Piața Daciei nr. 44, petiția fiindu-i aprobată la 14 noiembrie 1918. Între anii 1930 și 1940, ca președinte ales al Colegiului Farmaciștilor din Buzău, participă la o serie de întruniri, congrese naționale, având intervenții dese și interesante. De asemenea, a desfășurat o bogată acțiune publicistică.
A participat din plin la viața politică, fiind membru marcant al Partidului Poporului condus de Alexandru Averescu. La alegerile parlamentare din iunie 1926 obține postul de senator. A candidat pe listele partidului său și în anul 1931, dar fără succes. A murit la 27 august 1940, la doar 54 de ani și două luni, în Sanatoriul Diaconelor (unde se afla internat) din Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 49 din București.
Activitatea farmaciei a mai continuat prin Zoe Sentner și fiul său, Constantin, fiind închisă la cerere în anul 1945.
De menționat este faptul că la funeraliile sale a participat o mare masă de oameni – rude, prieteni, neamuri, colegii de breaslă etc -, adică toți cei care l-au iubit și apreciat pentru conduita socială și morală, pentru faptele sale demne de urmat. În cuvântarea sa de compasiune și adânci regrete față de cel dispărut, Gheorghe Tomescu (n. 14.10.1908 – d. 14.09.1997), un farmacist de renume la rândul său, bun prieten și apropiat coleg al lui Ferdinand Sentner, spunea printre lacrimi: ,,Ferdinand Sentner, colegul nostru și președinte al Colegiului Farmaciștilor Buzoieni, a fost fulgerat de săgeata necruțătoare a morții, în urma unei scurte dar dureroase și nemiloase suferință. Nu ne putem împăca cu ideea că trebuie să ne despărțim pentru totdeauna de un coleg deosebit, un eminent farmacist, exemplu în muncă, de o rară corectitudine, de o înaltă ținută morală și socială. Era mulțumit de faptul că medicamentul ieșit din farmacia sa era corect executat și că țintea înlăturarea grabnică a suferinței celui care-l utiliza, după sfaturile sale și ale medicului curant. A plecat de lângă noi tocmai când mulți, chiar foarte mulți semeni ai săi, aveau nevoie de el. A plecat când era în plină putere creatoare. Moartea nu ține însă cont de sfaturile și părerile nimănui. A fost prins de valul greutăților încă de mic. Își pierde tatăl când avea doar 15 ani, devenind susținător al familiei. Este nevoit apoi, ca împreună cu mama, să ducă tot greul, să rezolve toate problemele zilnice care se iveau. În familie, în societate, era mereu bine dispus, glumeț, plin de veselie. Era destul de energic și gata mereu de a participa la orice acțiune. În numele tuturor celor de față, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ajute întru totul familia sa de a suporta și a depăși momentele actuale, destul de triste, cauzate de greaua pierdere. Și-a închinat viața până în ultima clipă, nobilei profesii pe care a slujit-o, care a iubit-o cu multă pasiune. Întregul nostru colectiv de farmaciști îi va păstra o neștearsă amintire, colegului nostru și președinte al Colegiului Buzoian, pentru tot ce a înfăptuit el în viață, în folosul societății.”
Farmacistul Aurel Scurtu, președintele Uniunii Naționale a Farmaciștilor din România, în telegrama adresată familiei defunctului, arată: ,,Cu adâncă tristețe luăm parte la dureroasa pierdere a bunului și neuitatului soț și tată, care în aceste momente îndoliază profesia și inimile noastre”.
Într-o altă telegramă intitulată „Doliul farmaciei”, se arată: „Moartea lui Ferdinand Sentner, a fost una prea crudă și mult prea timpurie, fiindu-i secerată viața la doar 55 de ani. Mai avea multe de rezolvat, multe lucruri de îndeplinit. L-am iubit și-l vom iubi mereu. Nu-l vom uita niciodată pe cel care a fost pilduitorul și sfătuitorul celor din jurul său”.
Telegramele și cuvântările au curs și din partea organizațiilor politice locale și centrale, din partea organizațiilor și instituțiilor cu care a colaborat în viață. Odihnească-se în veci, în liniște și pace, fie-i de-a pururi neștearsă amintirea.
Anghel C. TUDOR este asistent medical principal în specialitatea Urologie, pensionar
