duminică, 25 octombrie 2020

38% dintre pacienții diagnosticați cu ciroză se află în stadiul sever al bolii

  • Conform unui studiului realizat de medicul buzoian Marius Anastasiu, „Chirurgia peretelui abdominal la pacienții cirotici”

În urma unui studiu  care a avut ca temă „Chirurgia peretelui abdominal la pacienții cirotici” realizat în cadrul unui studiu multicentric care s-a derulat în perioada 2018-2020 la  Spitalul Județean de Urgență Buzău, Secția de Chirurgie Generală, la inițiativa medicului Marius Anastasiu, șeful secției Chirurgie Generală, secretar general al Societății Române de Chirurgie de Urgență și Traumatologie și membru în numeroase societăți internaționale de chirurgic, în parteneriat cu Spitalul Universitar Paris Nord și Spitalul Paul Brousse Villejuif (Paris), medicul buzoian a putut să ajungă la concluzii științifice în privința riscului pe care îl dezvoltă un pacient cirotic de a dezvolta hernie. Cercetarea a pornit de la datele statisticilor care erau îngrijorătoqare și care indicau o incidență crescută a pacienților diagnosticați cu ciroză hepatică.

În urma studiilor, medicul Marius Anastasiu a ajuns la concluzia că „riscul de a dezvolta o hernie sau eventrație a peretelui abdominal este ridicat la pacientul cirotic datorită asocierii ascitei, hipoalbuminemiei și amiotrofiei frecvent prezentă în evoluția acestei categorii de bolnavi. Creșterea presiunii abdominale secundară ascitei este responsabilă de apariția herniei ombilicale la 20-40% dintre cirotici, comparativ cu 2% în populația generală. Mortalitatea și complicațiile post-operatorii sunt ridicate în prezenta unei atitudini chirurgicale, corelat cu stadializarea cirozei și realizarea unei chirurgii în regim de urgență (strangulare herniară, fistulă sau infectarea ascitei), situație ce poate conduce la o mortalitate de 7-10 ori mai ridicată decât în cazul operațiilor programate. Prezența ascitei reprezintă un element agravant suplimentar și factor predictiv al recidivei post-operatorii. În ceea ce privește abordul laparoscopic, acesta trebuie particularizat de la caz la caz, ținând cont de riscul hemoragic specific acestor pacienți”.

Potrivit aceluiași studiu, s-a mai concluzionat că riscurile anestezice reprezintă o alta cauză a mortalității ridicate pe terenul cirotic unde metabolizarea și transportul agenților farmacologici sunt alterate dar și prin dezvoltarea unor complicații sistemice severe (insuficiența hepato-renală, encefalopatie sau sepsis generalizat).

Astfel,  dincolo de suferința personală și scurtarea speranței de viață, ciroza hepatică reprezintă o serioasă problemă de sănătate publică. Într-un studiu recent publicat în Franța, costul total al îngrijirilor medicale aferente cirozei hepatice este de aproximativ 6,5 miliarde euro dar costul social este estimat la 37,4 miliarde euro.

„Ciroza este o maladie ireversibilă a ficatului caracterizată printr-o inflamație cronică ce antrenează distrucția celulelor hepatice și regenerarea lor anarhică sub forma de noduli. În final se ajunge la pierderea funcției de organ și a unor complicații grave. Orice suferință cronică hepatică, indiferent de factorul care o cauzează (hepatita cronică virală VHB și VHC, etilismul cronic, steatoza hepatică non-alcoolică, hepatitele autoimune, bolile genetice sau insuficiența cardiacă evolutivă și netratată), evoluează în timp cu apariția inflamației, necrozei celulare și în cele din urmă a fibrozei hepatice. Ficatul asigură numeroase funcții vitale de sinteză, depozit și eliminare. El stochează glucoza și produce trigliceride, colesterol, lipoproteine și factori de coagulare. Ficatul metabolizează medicamentele și inactivează toxinele”, explică medicul Marius Anastasiu.

Potrivit datelor raportate anual de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), aproximativ 1 milion decese sunt cauzate de această afecțiune, ocupând a noua poziție în ierarhia patologiilor cauzatoare de moarte, după maladiile oncologice și cele cardio-vasculare.

Există mai multe modalități de a clasifica ciroza, însă în mare se poate vorbi despre o fază compensată – când încă ficatul funcționează suficient de bine încât să asigure complet funcțiile care îi revin și o fază decompensată, când din cauza extensiei masive a leziunilor, funcția hepatică devine insuficientă. În faza compensată pot să nu existe manifestări clinice, uneori ciroza hepatică fiind diagnosticată doar cu ocazia primei decompensări.

Rezultatele studiului realizat în parteneriat cu Spitalul Județean Buzău concluzionează că pacientul cirotic este un pacient fragil biologic, consecința modificărilor sistemice induse de boala cronică hepatică și că rezultatele post-operatorii sunt dependente de controlul volumului ascitic, prevenția sepsisului și a complicațiilor hepato-renale. Materialele protetice pot fi utilizate în condiții de ascită redusă și neinfectată. Optimizarea preoperatorie a statusului nutrițional și hemodinamic corelat unui management multidisciplinar (anestezist, hepatolog și chirurg) reprezintă coordonatele esențiale în rezultatele terapeutice ale acestor pacienți.

loading...
error: Content is protected !!