La două săptămâni după înfăptuirea Unirii Principatelor Române, noul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, avea să se oprească la Buzău, unde locuitorii i-au făcut o primire triumfală. La Poşta Câlnău, înaltul oaspete a fost aşteptat de administratorul districtului, împreună cu un grup masiv de săteni şi sătence. Domnitorul a fost întâmpinat de „o deputăţie din partea junimei districtului, compusă din 200 de călăreţi”.
În apropierea oraşului Buzău, scria gazeta „Steaua Dunării” din 17 februarie 1859, domnului Cuza „i s-a prezentat comanda dorobanţilor, cu cocardul tricolor ce a făcut mare impresie Măriei Sale Prinţul”. După aceea, „Măria Sa fu primit de orăşeni în mare număr şi de toată treapta (…), unde printr-un discurs al municipalităţii, i s-au prezentat pâinea şi sarea, simboale ale îndestulării”.
Conform istoricului buzoian Valeriu Nicolescu, „la 6 februarie 1859, în cadrul unei emoţionante ceremonii, au ţinut discursuri de bun venit profesorul Dimitrie Racoviţă şi Irina Marghiloman, mama viitorului prim-ministru de origine buzoiană, la acea dată în vârstă de 5 ani”. Profesorul Dimitrie Racoviţă spunea, printre altele, că „naţia română celebrează acum încă una din cele mai frumoase şi mai strălucite zile ale vieţii sale în care triumfează marea cauză a Unirii prin sosirea Înălţimii Tale pe pământ muntean. Acum, România şi Moldova, ambele surori unite, tresar de bucurie de la o margine la alta, căci norii negri, ameninţători de furtuni şi viscole ce copleşeau orizontul României s-au răspândit şi s-au făcut nevăzuţi înaintea luminii de viaţă”.
Alexandru Ioan Cuza a ajuns apoi la Episcopia Buzăului, cu gândul să înnopteze aici. În seara aceleiaşi zile, atmosfera în oraş a fost de sărbătoare. Corespondentul ziarului „Românul” descria, în numărul din 17 februarie 1859, această stare de spirit extraordinară: „torţe aprinse, globuri luminoase, feluri de transparenţe artificiale şi osebite tablouri reprezentând Unirea Principatelor Unite, a armelor lor, a iniţialelor M.S. prinţul, diferite alte embleme şi inscripţii”, scrie adevărul.ro.
Manifestaţia impozantă a buzoienilor a culminat cu înoptarea domnitorului în complexul episcopal. A doua zi, Alexandru Ioan Cuza, în aclamaţiile publicului constituit din bărbaţi, femei, tineri, copii şi bătrâni, a plecat spre Ploieşti pe Strada Mare.
Se pare că domnitorului i-a plăcut atât de mult primirea făcută, încât a decis să revină în anul următor la Buzău, unde a sărbătorit ziua Unirii alături de locuitori. „Alexandru Ioan Cuza a înnoptat la Buzău şi a fost găzduit în una din camerele Episcopiei. Tot ce s-a desfăşurat în spațiul public din acea vreme a fost sub imperiul emoţiei, nu a fost nimic cum este acum, cu desfăşurător. Oamenii au venit cum au simţit, s-au bucurat, au dansat, pentru că a fost un moment definitoriu pentru istoria noastră. Un lucru pe care puţină lume cred că îl ştie: anul unu, după unire, în 1860, pe 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a sărbătorit unirea la Buzău”, spune Daniel Costache, directorulul Muzeului Judeţean Buzău, citat de aceeași sursă.
