Deși a trecut nebăgată în seamă, nu că i-am fi dus dorul, ziua de 23 august mi-a readus în memorie excesele și abuzurile unor vremi ce le credeam definitiv apuse. Și nu mă refer la lucruri grave, de netăgăduit chiar și pentru nostalgicii unei societăți ce întreținea mitul falsei egalități, aceasta nu e o rubrică de „recurs la istorie”, alta e noima pamfletului. Mi-am amintit, așadar, de snoavele și anecdotele ce făceau oarecum suportabil cenușiul cotidian, de bancurile savuroase și adăpate din realitate. Vi le mai amintiți, le (re)găsiți pe net, poate și faptul că lumea nu mai face haz de necaz este ceva de regretat, dar cam atât…

Apropo de excese, și voi explica mai jos de la ce mi s-a aprins „scânteia”,  exemplul clasic de zelos extrem (scuzați pleonasmul), de scrufulos la datorie (ghilimele cuvenite), proba de idiotism absolut, care pusese la un moment dat Buzăul pe lista rușinii naționale, a fost furnizată, se putea altfel, de vajnicii milițieni ai epocii. Unii care l-au oprit pe Florian Pittiș pe stradă, l-au luat la legitimat și interogat și l-au târât la frizer, să-l tundă forțat, ca pe berbeci, cu foarfecele de lână! Exagerez, dar vi-l puteți închipui pe Moțu Pittiș fără plete?, fie-i amintirea păstrată de clipuri video ce le pun în dimineți ploioase!

Amar hazlie a fost și snoava cu alt milițian, l-am cunoscut întâmplător târziu, ieșise la pensie, mic dar aprig, care l-a luat pe sus pe un fotograf ce se fâțâia cu obiectivul prin zona Pomu Verde-Episcopie, l-a acuzat că e spion și l-a dus în șuturi la sediul Securității, pe Libertății. L-a plimbat înghiontit prin centrul orașului, ca pe hoții tăvăliți prin fulgi și catran, doar că nu i-a pus și o pancartă de gât – spion imperialist. Era o treabă atunci cu americanii aflați în război prin Indochina și purtătorul de șăpcălie, îndoctrinat de propagandă, vedea peste tot dușmanii poporului. S-a vădit că bietul fotograf lucra la un album al orașului, era colaborator la ziarul local, strămoșul OPINIEI de azi, dar milițianul nu l-a scos din palme și nu l-a lăsat să scoată o vorbă până n-a ajuns în fața șefilor, care au lămurit lucrurile… De parcă îi durea pe americani de poze cu unitățile militare ale Buzăului, cum îi intrase în scăfârlie bietului tablagiu, că oricine făcea poze devenea automat suspect!

Sau trăsnaia că se speriase Armata Roșie de laserul românesc, după o legendă a vremii, pe timpul Primăverii de la Praga și a invaziei Cehoslovaciei, una dintre primele fisuri în monolitul socialist. A fost și un moment al românismului, chiar dacă nu am ieșit în stradă să protestăm precum cehii, să cerem multipartidism, dar ne-am afirmat răspicat suveranitatea. Ca de obicei, oamenii au găsit prilej de fantezii, exemplu cu laserul ce topise o coloană de blindate rusești pe la Galați, dar și de bancuri grozave. Eu îmi amintesc doar comentariului tatălui meu, mobilizat în pripă, și care s-a întors cu geanta plină de conserve extra, umblaseră ăia pe la Rezervele Statului, numai carne macră, nu exista așa ceva în comerț, și tata, amuzat – uite că porcii ăia de ruși au scos porcii noștri de la conservă!

Tot la capitolul excese, generația mea poate își mai amintește notoria formulă ce făcea deliciul hasdeenilor – să vii mâine cu tac’tu tuns la școală! Totuși, uniforma și disciplina acelor ani au scos oameni, nu că asta ar fi metoda ideală, în materia educației contează echilibrul fin, discret, soluția mediată, preventivă.

Cum spuneam, alese pentru caracterul anecdotic, întâmplările evocate aici sunt de domeniul trecutului, nu credeam să se mai întoarcă roata istoriei. Nu-mi trecea prin mintea capului – se sparie gândul, vorba cronicarului – că așa idei crețe mai pot răsări din tărtăcuța vreunui șefuț pus vătav vremelnic la vreo sinecură. Pentru că dandanaua aia cu reguli vestimentare și de conduită, impuse de proaspăt (cam rânced, sic!) numitul director la Protecția Consumatorului, Miron-Horia Constantinescu, bate la fund aberațiile milițienilor sau pe­dagogilor ce stârneau un zâmbet îngăduitor spiritelor libere chiar și sub ceaușism. Se pare că băiatul este nepotul lui Miron Constantinescu, lider de rea faimă a instalării  comunismului pe aici, dar nu pentru asta poți judeca pe cineva în zilele noastre.

Dacă nu i-a spus nimeni lui Horică fără frică, ăl mai tare peste micii expirați – tot respectul altminteri pentru munca inspectorilor de la Protecția Consumatorului -, s-au răsturnat niște ani din teșchereaua moștenită de la tătâne-su, s-a mai subțiat evropenește obrazul românului, nu mai merge cu nuielușa la palmă și pus pe coji de nucă la colț. Prin ordinul directorului, angajatelor li se va măsura cu rigla decolteul și fermoarul fustei, iar bărbaților li se vor tăia pletele, ca lui  Samson, plus interzis la sandale! Chiar așa, dacă nu vine vreun subordat ras, tuns și frezat, ce-i face, îl arde la “premă”, nu i-a spus nimeni de la Juridic și Resurse umane că va face cale bătută prin instanțe…

Nici nu știu cum să tratez subiectul, erau altele mai fierbinți, dar am zis să luăm un respiro, destul cu monștri și bestii, poate că trebuia să ne mai zâmbim puțin, băiatul ăsta, dacă a făcut din capul lui, apoi prost cap a avut, iar dacă l-a sfătuit cineva să pună de-o diversiune, asta chiar i-a ieșit de minune. Oțelit în luptele cu ciorba reîncălzită și stavridul decongelat de zece ori, Horică pare surd și orb la ce se întâmplă în jur, se visează un fel de Coco Chanel și impune linia modei. L-a întrecut pe onorabilul dascăl al adolescențelor noastre, care ne soma – să vii mâine cu tac’tu tuns la școală!

Am ajuns vremi cumplite, asistăm îngroziți la serialul grotesc „Ziua și pedofilul”, guvernanții treziți ca boxerul din pumni anunță înăsprirea de urgență a Codului Penal și de Procedură, deși nimic nu pare să mai poată aduce spre normal lumea asta turbată. Quo vadis, Domine?  Iar Ho­rică grijă mică, animat de idealuri mărețe, tocmai ce și-a ratat clipa de glorie, păi fuse și se duse 23 de august, cum nu și-a scos el subordonații la o defilare, cu portretul lui în frunte, aliniați și echipați reglementar.  Mai știi, ce-o fi înțeles el din  „Sfârșitul nu-i aici!”, cânticelul de suflet al lui Florian Pittiș & Pasărea Colibri…

P.S.: Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

 

DISTRIBUIȚI
loading...