Mariana Davidescu, născută Nica la 16 ianuarie 1954, a fost fiica lui Nicolae și a Anetei Nica și sora Elenei. O familiei unită și iubitoare care i-a transmis de mică bucuria vieții și dorința de a-i ajuta pe ceilalți.
Mariana și-a descoperit înclinația spre muzică încă din copilărie, când a început să fredoneze prin casă melodii inspirate din aventurile vârstei. Părinții au susținut-o, înscriind-o la „Școala de muzică”, unde a fost premiantă. Tatăl, Nicolae Nica, a fost cel care, în calitate de președinte al Comitetului de părinți, a obținut, după numeroase încercări la Ministerul Educației, transformarea Școlii de Muzică în Liceul de Arte din Buzău, prin înființarea claselor de liceu. Mariana este olimpică în anii de școală și merge la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ București, pe care îl urmează între anii 1973 și 1977.
După terminarea studiilor, revine la liceul care a format-o și își începe activitatea ca profesor de vioară. Darul evident pe care îl avea pentru lucrul cu copiii, energia și dorința de a se perfecționa o fac rapid una dintre cele mai apreciate și iubite profesoare, cu elevi olimpici, cum este Cosmin Stoica, olimpic național, membru apoi al Filarmonicii. Imediat după Revoluție devine directoare și rămâne la conducerea Liceului de Arte din Buzău între anii 1990 și 2006, timp în care îl transformă în una dintre cele mai apreciate instituții de învățământ din județ, având în același timp grijă ca elevii să aibă cele mai bune condiții de studiu.
În urma unui efort deosebit, construiește clădirea în care își desfășoară acum liceul activitatea, plasată în jurul clădirii vechi, și asigură astfel condiții pentru desfășurarea activității didactice, cu sală de spectacole și laboratoare. Extinde, de asemenea, oferta educațională a liceului prin înființarea secțiilor de Arhitectură și Teatru, care se adaugă celor de Muzică și Arte Plastice existente. Totodată, din dorința de a-i apropia pe buzoieni de artele frumoase, a avut inițiativa neconvențională de promovare a noilor secții prin acțiuni și spectacole desfășurate în piața centrală a orașului,
Piața Daciei.
Singura pauză în viață didactică a Marianei Davidescu când diminețile nu au purtat-o către Liceul de Artă a fost după 2006, când a lucrat, aproape zece ani, în Inspectoratul Școlar Județean Buzău, pe poziții de inspector de management și inspector general adjunct. Cariera profesională și-a încheiat-o tot la Liceul de Arte, unde, deși a fost un profesor cu o valoare și experiență greu de egalat, a ales să predea ore individuale de pian și să formeze cu o pasiune și răbdare incredibile viitori pianiști, luându-i de multe ori de la zero. A obținut numeroase premii de-a lungul carierei, și o Diplomă pentru întreagă activitate în anul 2017. Și-a iubit meseria și a continuat să predea și în primele luni de boală ale anului 2021, renunțând la catedră abia în anul 2022.
Pe lângă viața profesională, Mariana a fost soție iubitoare pentru Ștefan, mama perfectă pentru Andreea și bunica de poveste pentru Matei și Diana. Pasionată de călătorii și de istorie, îți putea povesti până la cele mai mici detalii momente de la încoronarea lui Alexandru Ioan Cuza, dacă o întrebai. Veselia, optimismul și bucuria de a trăi te impresionau, fiind descrisă de prieteni ca pasionată de munca pe care o făcea, plină de viață și cu un râs molipsitor, fiind mereu gata să-și ajute apropiații.
Ce spun foștii elevi
• „Mi-o aduc aminte ca pe o persoană impresionantă, cu multă energie și dragoste pentru Liceul de Artă, pentru noi, elevii, și pentru muzică”;
• „Doamna Davidescu mi-a fost alături din clasa I până în clasa a XII-a, iar după Universitate a fost cea care m-a angajat, fară să ezite, ca profesor la Liceul de Artă. Îmi amintesc de râsul ei și de prezența luminoasă ce însenina orice colț al locului în care își făcea apariția”;
• „Un mentor extraordinar”;
• „Un om cum rar e dat pe pământ”;
• „A fost un model pentru mulți dintre noi, atât prin cultura dumneaei, cât și prin empatie și modestie”.
