Alexandru PRIPON
Uneori întunecat, alteori strălucitor până la prevestirea distrugerii, orizontul neclar al zilei de mâine devine o simplă, obișnuită prezență, odată ce acceptăm faptul că prea puține lucruri ne sunt accesibile pentru a fi modificate așa cum ne-am dori. Pășim către ceea ce va urma cu sentimentul afundării într-un dat ireversibil și vâscos, actori în destinul altora pentru încă un episod sau un sezon, după cum vor decide cei îndreptățiți.
În jurul nostru, la distanțe mai mici ori mai mari, se nasc războaie. Se zdruncină economii. Se trasează granițe. Și, privind cumva de sus, de la nivelul unei perspective globale, viața unui om este insignifiantă, iar parcursul lui peste cărările timpului și spațiului este abia-abia vizibil. Un punct de culoare în uriașul tablou al existenței. De aceea, poate, ne întristează neputința în fața schimbărilor care afectează viața tuturor, inclusiv pe a noastră. Ne doare faptul că nu avem cum, ca persoane distincte, nu ca rotițe într-un angrenaj, să decidem măcar pentru noi ce, cum și unde. Sau măcar de ce…
Praemonitus praemunitus”, dincolo de traducerile care justifică existența arsenalelor militare, se traduce prin foarte cunoscuta expresie „prevenit înseamnă pregătit”. Cred că secretul unei vieți frumoase și liniștite constă într-o informare corectă, la timp, care să ne transforme din persoane docile, mutate de aici până acolo cu prilejul oricărei turnuri neașteptate a potecii cotidianului către alt punct cardinal, în oameni informați, așadar gata să întâmpine orice schimbare. Desigur, oricât de pregătiți am fi, e foarte posibil să nu influențăm în vreun fel desfășurarea evenimentelor, însă, știind măcar ce se întâmplă, putem recepționa ceea ce va urma, bun sau rău, ca pe o adiere fugitivă de vânt, nu ca pe un upercut ivit de nicăieri.
Cu excepția rară a naivilor de vocație, cei neinformați (or, mai grav, rău informați) voluntar își trăiesc o bună parte a vieții ghemuindu-se și ascunzându-se, „reacția instinctivă a iepurelui în fața vulpii și a vulpii în fața vânătorului”, după cum spune Robert Charles Wilson, în „Axa”. În timp, percepția se alterează, iar mintea croiește explicații stranii, conferind necunoscutului trăsături și comportamente fanteziste, adeseori înfricoșătoare. Adăugată sentimentului deja apăsător al neputinței de a decide mai sus menționate, neinformarea poate induce stări ciudate, apoi comportamente neobișnuite. Paralizat și afazic, neștiutorul cu bună știință privește mirat viața care se scurge în jurul lui, fără a desluși cu adevărat rosturile. Și, ca să spunem lucrurilor pe nume, este foarte simplu de manipulat.
Am remarcat un îndemn, de ceva vreme: „Dacă vrei să fii liniștit, nu mai urmări știrile”. Mi se pare o nerozie. Știrile corecte, fără părtinire și fără aduceri din condei răuvoitoare sunt, în zilele noastre, o necesitate. Preveniți fiind, suntem pregătiți să întâmpinăm ziua de mâine sau momentul următor cu atitudinea potrivită, evitând situații neplăcute ori chiar pericole, alegând, fără a fi împinși, traseul potrivit prin viață. Deoarece orice om – ființă socială, sociabilă – află un soi de știri, până la urmă, fie și de la vecinul guraliv nelipsit din fața blocului sau de la pensionarii angajați într-o conversație lungă, la coada formată în dreptul casei de marcat. Noutăți la mâna a doua, interpretate și răstălmăcite, ca filmele pe care mi le povesteau prietenii, în copilărie, operând modificări fanteziste în scenarii. Și astfel se nasc acele convingeri de neurnit care ne afectează mai mult decât s-ar crede.
Lipsiți de forța deciziei majore, ca individualități amplasate în colectivitate, ne aflăm, în ultimul timp, tot mai des ca victime colaterale ale hotărârilor luate de alții, inclusiv în ceea ce ne privește. Ne trezim sub stindardul ferfenițit al convingerilor altcuiva. Și remarcăm că deservim opiniile altora, formate în deplină, fermă necunoștință de cauză. Poate aici își are rădăcinile și întristarea aceea despre care vorbeam mai sus, apărută în prezența neputinței de a schimba până și unele lucruri banale, strict personale. Deoarece suntem preveniți, suntem pregătiți, dar trebuie să adoptăm atitudini care ne sunt străine, sub zodia necunoașterii manifeste.
