FOTO / Vlad Popescu, declarat actorul momentului de publicația „Haute Culture”

Vlad Ionuț Popescu a sărbătorit zilele trecute, alături de profesorul Dănuț Solcan și de colegii săi din prima trupă în care a jucat la Buzău, hasdeienii de la „3.14”, un deceniu de activitate artistică a acesteia. Cu această ocazie, Vlad s-a reîntors acasă la Buzău și a pregătit o reprezentație a spectacolului „SECTORUL S”, ca un omagiu adus începuturilor sale.

De asemenea, Vlad a primit titlul de „actor al momentului” și a apărut pe coperta publicației „Haute Culture”, ocazie cu care buzoianul a realizat și o ședință foto memorabilă, unică, demonstrând că talentul său se adaptează fiecărei stări și fiecărui gest, nu numai pe scenă. Indiferent de cum este îmbrăcat sau cum se așează, Vlad transmite sări diferite, sentimente diferite și atitutdini unice.

Și da, Vlad face într-adevăr o carieră minunată, atât în teatru, cât și în film. Într-un interviu acordat recent publicației dilema.ro, buzoianul recunoaște că unul dintre momentele definitorii din copilăria sau care l-a schimbat sau care a însemnat ceva în devenirea sa a fost momentul în care a vizionat pentru prima dată filmul „Wings of Desire”. I-a plăcut mult ideea de îngeri care decid să renunțe la nemurire pentru a experimenta sentimentele umane. „Momentul ăla mi-a dat speranțǎ, iar vizionându-l de mai multe ori am început să fiu recunoscător pentru complexitatea emoțiilor pe care le trăiesc, chiar dacă uneori ajung să simt prea mult. Sunt mulți oameni care se ascund de emoțiile lor, însă emoțiile trebuie eliberate”, a fost sfatul lui Vlad  mai ales pentru cei care își doresc o carieră în actorie.

Mai mult, Vlad a spus că plânge uneori și în timp ce vorbește sau îi ascultă pe alți oameni vorbind, indiferent de emoțiile pozitive sau negative pe care i le trasnmite. „Când am luat casting-ul la unul dintre filmele mele, am plâns de fericire, când am luat AFCN (finanțare prin Administrația Fondului Cultural național, n.r.) pentru <Ochii mamei>, am plâns de fericire, când m-au anunțat cǎ merg și eu la Veneția, am plâns de fericire. Plâng atunci când mǎ simt neputincios în fața problemelor mele, când fac aceleași greșeli din nou și din nou”, a mai declarat Vlad.