Actualitate

VIDEO | Medicinista Maria Burlacu, videoclip cu un colind din copilărie

Pasionată de folclor autentic și de tradiții, buzoianca Maria Burlacu, studentă în anul IV a Facul­tății de Medicină din cadrul Universității „Carol Davila”, se pregătește să scoată un  videoclip cu o melo­die populară, pe care o dedică bunicilor ei. A început să lucreze la el de anul trecut, dar îl va fina­liza abia în această primă­vară, pentru că, între timp, a mai avut și multe examene de susținut la facultate. Cu toate acestea, melodia videoclipului a fost interpretată de Maria, în premieră, la un spectacol de colinde care s-a ținut înain­te de Crăciun, la  Țintești, satul bunicilor ei.

„Am dat curs unei invitații de a cânta la un concert de colinde la Țintești, în satul bunicilor mei. Am mers acolo și am reușit, pe lângă colindele pe care le  cântat, să strecor și o piesă dedicată bunicilor mei, pentru că erau și ei în sală. Mi-am zis că, dacă tot nu este gata videoclipul, aș putea să cânt pentru prima dată la ei în sat. A fost un moment emoționant și m-am bucurat că s-a ivit această oportunitate”, povestește Ma­ria. Chiar dacă nu a finalizat acest proiect, Maria a reușit, pe final de an, să scoată un videoclip cu un colind. „Anul acesta vin în casele dumneavoastră cu un colind drag sufletului meu. Este un colind pe care l-am cântat în urmă cu mulți ani, când mergeam la colindat cu grupul de la Palatul Copiilor, coordonat de doamna profesor Nina Stamate. Îmi doream să înregistrez un colind, dar am zis că nu o să am timp, pentru că am avut foarte multe examene înainte de Cră­ciun. M-a sunat cineva cu o săptămână înainte și mi-a spus că ar avea nevoie de un videoclip, de un ­co­lind de-al meu. Aveam un examen programat pe 17 decembrie, care a fost mutat în ultimul moment pe 16 decembrie.  Data limită până la care trebuia trimis colindul era 18 decembrie. Și dacă s-a ivit ocazia aceasta de a se muta examenul, am vorbit să merg la înre­gistrări pe 16 decembrie, după-amiază, după examen, iar pe 17 dimineața am și filmat videoclipul; se pare că aveam nevoie doar de impuls”, se confesează Maria. Colindul se numește „Simplitate” și putem spu­ne, având în vedere <odiseea> înregistrării lui, că a fost un miracol apariția lui chiar înainte de Crăciun. El a fost filmat în tinda bisericii din satul meu, Lunca, comuna C.A. Rosetti.

„Nu am apucat să repet prea mult colindul înainte de înregistrare. Dar era colindul meu de suflet. Îl cântam când eram mică, pentru că, pe vremea pe când eram la Palatul Copiilor, în fiecare iarnă mer­geam cu doamna profesoară Nina Stamate cu colindul; și mai făceam și  emisiuni cu ­te­ma­tică de Cră­ciun și acolo am învățat acest colind pe versurile lui Vasile Voiculescu. Până să intru la înre­gistrări eram în dubii, pentru că nu știam ce o să transmit. A fost realizat în studioul lui Cătălin Ioniță, în Buzău. Am fost susținută și de Andreea și Daniel Tisloveanu, pentru că lor le-am povestit cum stau lucrurile și i-am întrebat dacă ei cred că am putea să filmăm repede. Cum a auzit Andreea, m-a încurajat să-l realizez. M-au sunat și m-au întrebat dacă pot să vină la mine în sat la ora șapte dimineața, ca să prindă răsăritul la biserică”, mai povestește Maria. Ea a renunțat anul acesta la ­co­lindat, așa cum o făcea înainte de facultate, din cauza examenelor care au necesitat pregătire intensă, dar nu și la munca de vo­luntariat. Maria a dat o mână de ajutor părinților în pregătirea cadourilor pe care le-au primit copiii la școală și la biserică.

Preocuparea Mariei pentru muzică și activitatea sa în domeniul promovării folclorului și al tradițiilor populare nu a deturnat-o cu nimic din drumul său către profesia de medic. „Anul acesta a fost bine, a fost mai mult cu prezență fizică, comparativ cu anul precedent. Ultimul stagiu l-am avut pe Chirur­gie, unde am făcut o săptămână online și o săptămână am stat acasă, pentru că suntem mulți în serie. Nu puteam merge 66 de persoane în același timp la pregătire pe secția Chirurgie. Ne-au împărțit și am fost și în sala de operații, dar am și discutat cu pacienții. Mie mi s-a părut că s-a desfășurat  totul în condiții normale. În discuțiile cu pacienții mă gândeam să nu fiu nici prea implicată, nici prea rece, nici să nu întreb prea multe lucruri, nici să trec cu ­ve­derea lucruri esențiale. În timp, discutând cu mai mulți pacienți și având și asistentul de grupă alături, mi se formează un stil de a face această anamneză, adică discuția aceea cu pacientul”, spune Maria.

Articole similare