„Eroine”, poveștile de iubire de ieri și de azi, regizate de Andrei Măjeri, au fost spuse într-un mod unic, în premieră, pe scena Teatrului „George Ciprian”, în cadrul Festivalului „Buzău/Iubește/ Teatrul”.
De ce „Eroine”? Etimologia cuvântului din franceză „héroine” exprimă o femeie care se distinge prin curaj, vitejie și abnegație în diverse împrejurări, care reprezintă personajul principal dintr-o operă literară, care este personajul principal al unei întâmplări, care atrage, într-o anumită împrejurare, atenția asupra ei. În spectacolul cu acest nume al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani avem de-a face cu 8+1 astfel de personaje, ca într-un echipaj în care, umăr la umăr, vâslesc într-o barcă pe marea învolburată a istoriei, spunându-și poveștile de iubire.
Cine sunt cele „8+1” eroine? Sunt cele care se regăsesc în spectacolul regizat de tânărul și talentatul regizor Andrei Măjeri. El mărturisește că primii germeni ai spectacolului au apărut în 2019, când a descoperit într-o librărie din Valencia „Eroinele” poetului Publius Ovidius Naso.
Rând pe rând am asistat la reactualizarea unor mari povești de iubire ale omenirii. Am asiatat la conflictul tragic, conflictul de moravuri, ce se desfăşoară în sfera relaţiilor personale, ne-am amintit tragedia greacă ce a constituit un izvor nesecat de inspiraţie pentru posteritate; ne-am simțit transportați dintr-o parte în alta cu rapiditate, într-un carusel al sentimentelor cu popasuri în care trăim împreună cu actrițele tragedia încrederii frustrate și a sentimentului înşelat și plonjăm într-o lume cu eroine care sunt mai reale ca niciodată, ele înfruntându-și încă odată și încă odată pasiunile şi destinul.
Am asistat astfel luni seară la reactualizarea poveștii de iubire trăită de Ariadna – interpretată de actrița Loredana Luchian –, fiica regelui Minos, care se îndrăgostește de Tezeu, tânărul care sosește în Creta pentru a ucide Minotaurul. El îi promite că o să ia cu el la Atena și ea îl ajută să își ducă la îndeplinire planul. Tezeu a părăsit-o însă pe drum în insula Naxos.
Actrița Crenola Muncaciu ne-a amintit și de Penelopa, soția eroului Ulise, care s-a făcut remarcat în războiul troian, și care întârzie să se întoarcă acasă, în Itaca; în tot acest timp în care el „rătăcește drumul spre casă”, Penelopa trebuie să facă față asaltului pretendenților care doreau să urce pe tronul Itacăi.
O altă poveste de iubire pe care actrița Dana Bucătaru ne-a împărtășit-o este cea provocată de Zeița Venus, care o vrăjește pe Fedra , fiica regelui Minos, care se îndrăgostește de Hipolit, fiul ei vitreg, respectiv fiul lui Tezeu.
O altă eroină, Deianira – interpretată de actrița Lenuș Moraru -, fiica lui Eneu, provoacă moartea soțului, Hercule, fiind păcălită de centaurul care se îndrăgostise de ea. Briseida – în interpretarea actriței Ella Nistor -, este eroina răpită în timpul războiului troian de Ahile, care este nevoit să i-o dea regelui Agamemnon, femeile capturate în război având statut de sclave care puteau fi vândute. Hipsipila – interpretată de actrița Lidia Uja -, se află și ea în barcă, spunându-și povestea de iubire cu Iason, liderul argonauților și salvarea din sclavia la regele Nemeei de către fiii ei.
În mitologia greacă, un personaj aparte este Medeea -în interpretarea actriței Silvia Luca-, cea care îl ajută pe Iason să obțină Lâna de aur și fuge cu el și cu argonauții, părăsindu-și tatăl și mai apoi omorându-și propriul frate.
Prima soție a lui Paris, Enone – interpretată de actrița Irina Mititelu -, este abandonată pentru Elena, regina Spartei. O altă eroină, interpretată de actrița Gina Pătrașcu Zamfirache este Elena, fiica lui Zeus, care se îndrăgostește de Paris, fiul regelui Priam din Troia. Legenda spune că el o răpește și declanșează războiul din Troia.
În regia lui Andrei Măjeri toate poveștile acestea sunt privite însă și din afară, cu un ochi critic, la lumina zilei de azi. Și bineînțeles, perspectiva este alta. Ne face să ne întrebăm pe bună dreptate – păstrând proporțiile ținând cont că istoriile prezentate sunt în mitologie-, s-ar mai putea întâmpla și astăzi astfel de povești ? Răspunsul ar fi „Da”. Pentru că… istoria se repetă. Între scrisorile „sosite” pe adresa iubitelor de la Hercule, Tezeu… regizorul le strecoară și pe cele de la Vasile… Toate veștile sunt primite în plic de culoare albastră, semn că poveștile de iubire ale eroinelor de ieri și de azi sunt repetabile și au un sâmbure comun: femeia aflată mereu pe țărmul speranței care se autoiluzionează că iubitul aflat în lupte de tot soiul, fie cu „monștii”, fie cu infidelitatea, se va întoarce pentru a o salva sau pentru a fi salvat.
Semnificația culorii albastru diferă însă de la o epocă al alta. Nu le știm pe deplin mesajul. Nota de mister, de suspans, se menține de la un capăt la altul al piesei. Prin urmare diferă iubirile de astăzi de cele ieri? Mai există eroi și eroine în această poveste universală a IUBIRII? Poveștile se diferențiază pe ici pe colo, nesemnificativ, dar… „prin părțile esențiale”. Iar diferența este făcută prin destinul social și prin măsura prin care fiecare eroină se definește prin persoana iubită, în măsura în care se raportează la ea, și mai ales diferența este făcută de memoria culturală și prin schimbările sociale survenite. Observăm că astăzi nici zeii nu prea par a mai fi ceea ce au fost… Regizorul nu clarifică dacă bărbații au încheiat lupta cu monștrii și cu infidelitățile. De altfel, nu sunt ei aici eroii… Acum mai bine de 2.000 de ani, celebrul poet latin Ovidius Publius Naso scria o lucrare unică în literatură mondială, intitulată „Eroinele“, preluată în felul său unic de talentatul regizor, o serie de 21 de epistole în stil elegiac unde în prim-plan nu mai erau celebrii eroi ai mitologiei greceşti, ci iubitele lor sau soţiile lor.
Regizorul lasă de înțeles însă că femeile în lupta lor, care zicem noi înseamnă ceva mai mult decât un Prosecco băut în cadă, se află cumva cu toate în aceeași barcă… EROINE.
