Sincer vorbind, în această săptămână mi-au captat atenția chiar două vești, dar nu m-am încumetat să scriu în titlu și despre cea de-a doua, fiindcă este de un alt calibru și de o altă încărcătură, sentimentală și patriotică. Până una-alta însă, n-o să deschid parantezele și o să vă las cumva în suspans, deși știu că este și lume care citește nu doar „pe orizontală”, dar și „de la sfârșit spre început”.
Așadar, serviciile secrete ale Marii Britanii au anunțat recent că, după numirea lui Valerii Gherasimov în funcția de comandant al forțelor combinate pentru ceea ce Moscova numește „operațiunea sa militară specială”, dar în realitate este un război adevărat, acesta a ordonat ca soldații ruși… să nu mai poarte mustăți și barbă! Măcar introduce în armată serviciul de bărbier, nu alta! Or, pe lângă utilizarea la scară largă a telefoanelor mobile, barba ar fi, în opinia generalului, probabil, principalele cauze ale pierderilor rușilor pe câmpul de luptă. Cică, soldații proaspăt bărbieriți, înarmați cu automate Kalașnicov f/f, sunt o sperietoare de moarte pentru armata ucraineană… Cum și era de așteptat, mai mulți analiști militari și cârcotașii de serviciu au criticat și au luat în zeflemea această „strategie” a lui Gherasimov (susținut, de altfel, de ministrul Șoigu), considerând-o nebunie adevărată. Ca să nu mai zic de bandiții lui Kadârov, care s-au născut, se pare, bărboși, și de ostrovarii (pentru buzoieni – persoane care au fost condamnate la închisoare) lui Prigojin, care și cu barbă, și fără barbă sunt niște criminali cu acte în regulă. Ba mai mult, acesta din urmă a declarat, în glumă și în serios, fără echivoc, următoarele: „Consider că trebuie adoptată o lege care să prevadă o pedeapsă cu închisoarea pentru acei care consideră că disciplinarea armatei în așa mod ar însemna un lucru benefic”.
De altfel, în lipsa unor succese reale pe câmpul de luptă, generalul Gherasimov are nevoie, ca de aer, de niște acțiuni urgente care l-ar face deosebit de predecesorul lui, Surovichin, iar „desbărbierirea” armatei ar fi calea cea mai ușoară și mai ieftină de a ajunge la sufletului lui Putin – chipurile, armata rusă nu este o strânsură de mojici, dar una de… nu știu ce.
Cealaltă veste/noutate care nu cred că a lăsat pe cineva indiferent a fost cea vociferată de unii politicieni de pe malul Dâmboviței, care cred că Maia Sandu ar putea candida la funcția de președintă a României. Întrebat de un post de televiziune despre o posibilă susţinere de către PSD și PNL a candidaturii actualului președinte al Republici Moldova și la alegerile prezidenţiale din România din anul 2024, buzoianul Marcel Ciolacu a declarat următoarele: „Întotdeauna duceţi discuţia către anumite persoane. Vreau să vă reamintesc că și în 2024 sunt alegeri și pentru funcţia de președinte în Republica Moldova, și mai devreme decât în România. Sunt unul dintre susţinătorii Maiei Sandu și ai unificării României Mari”. Ce-i drept, Ciolacu a mai adăugat că nimeni nu o poate împiedica pe Maia Sandu să candideze, dar și că nu a avut loc nicio discuție dintre PSD și PNL în ceea ce privește susținerea unei candidaturi comune.
La rândul lui, și fostul premier de la București Victor Ponta a pus ceva lemne pe foc, spunând că la alegerile prezidențiale din anul 2024 în România sunt doi candidați potențiali – Laura Codruța Kovesi și Maia Sandu. „Posibil să o aducem pe Maia Sandu să candideze pentru alegerile prezidențiale 2024, dacă nemții s-au terminat. Cred foarte tare în scenariul acesta. Maia Sandu ar putea conduce și Republica Moldova, și România. Văd că unii lucrează la acest scenariu”. Fără să precizeze cine și cum lucrează.
Ce-i drept, nici președinta Maia Sandu, nici purtătorul de cuvânt al acesteia nu s-au expus la această temă. Doar vicepremierul Andrei Spânu și-a exprimat părerea că „președinta Maia Sandu ar trebui să rămână în funcția de lider al Republicii Moldova cel puțin 8 ani, pentru că are un mandat puternic din partea cetățenilor, iar reformele pornite sunt de abia la început și pentru mine asta e important acum”.
În fine, dacă vă interesează și opinia mea: nu cred că bărbieritul îi va salva pe ruși de înfrângere și nici nu cred că doamna Maia Sandu va candida la funcția de președinte al României.
Text publicat în „Observatorul de Nord”
