Valentina Bucur, redactor al cotidianului OPINIA, premiată la Gala „Buzăul Genial – Femei la puterea 10“

Colega noastră Valentina Bucur, redactor al cotidianului OPINIA, a fost premiată, sâmbătă, la Gala „Buzăul Genial – Femei la puterea 10”, organizată de Antena 3 CNN.

13 personalități feminine de marcă care au scris istoria locală, națională sau chiar internațională își găsesc perechea în zilele noastre prin 13 domnișoare și doamne din domeniul profesional al celor dintâi. Proiectul „Buzăul Genial – Femei la puterea 10” are un scop educativ, promovând, în special în rândul copiilor și tinerilor, modele de succes din  istoria orașului și județului lor și, în același timp, punând sub reflector pentru a fi valorizate personaje feminine de diverse profesii pe care le întâlnim astăzi în spitale, școli, laboratoare, instituții sociale, în săli de spectacol și expoziție, în competiții sportive, pe șantiere ori salvând mediul.

Gala „Buzăul Genial – femei la puterea 10” a fost organizată de Antena 3 CNN și de Primăria municipiului Buzău. Premiile – care sunt onorifice și nu au fost acordate în urma unui clasament – au fost acordate de Constantin Toma, primarul municipiul Buzău, de Ionuţ Apostu,  viceprimar al municipiul Buzău, precum și de Teodor Cojocaru și Valentin Dragu, consilieri municipali.

Premiantele galei  Buzăul Genial – Femei la puterea 10”

• Amelia Papazissu, meșter popular;
• Ana Maria Bogleș, artist plastic, profesoară;
• Camelia Neagu Enache, arhitect;
• Karmencita Pricop, medic;
• Carmen Neagu, psiholog, scriitor, profesor;
• Claudia Colniceanu, artistă și folcloristă;
• Valentina Bucur, jurnalistă;
• Cristina Partal, membru în rețeaua europeană a geoparcurilor și președinte ANTREC Buzău;
• Melania Tudose, vicepreședinte European Midwifes Association și președinte Asociația Moașelor independente România;
• Ștefania Manolescu, medic;
• Mihaela Sofronea, PR Green Group;
• Irina Dumitru, scriitoare pentru literatură pentru copii și pedagog;
• Diana Necula, studentă.

Femeile din Buzău „cu profesii care ne inspiră”:

• Ecaterina Moisescu-Blidaru, prima femeie doctor inginer;
• Florica Cristoforeanu, cântăreață de operă;
• Elisabeta Moldoveanu-Nestor, profesoară, folcloristă, compozitoare;
• Coca Andronescu, actriță;
• Aimee-Gabriela Iacobescu, actriță;
• Adina-Paula Moscu, pictoriță;
• Clemența Beșchea, învățătoare;
• Mariana Ionescu, scriitor, critic literar, editor;
• Mihaela Runceanu, cântăreață, profesoară de canto;
• Laura Kuhlman (Postolache), biochimist;
• Antoaneta-Gabriela Stoicescu, profesor universitar.

„Eu chiar mi-am descoperit vocația”

„Am început la <Șansa>, într-o echipă tânără, eram cu toții veniți de foarte puțină vreme în redacție; ne-am transformat într-o mică familie și ne-am acceptat foarte ușor unii pe ceilalți, ne-am ajutat când a fost nevoie. Am continuat pentru că am decoperit o profesie despre care nu îmi închipuiam că este atât de frumoasă, care, pur și simplu, te prinde și nu mai poți renunța. Începi să descoperi oamenii, să vezi altfel comunitatea din care faci parte, să te intereseze ce se întâmplă în jurul tău mai mult decât o făceai înainte. Și eu chiar mi-am descoperit vocația, practic nu am realizat de la început ce schimbare, ce impact va avea profesia asupra mea, dar zi de zi, pas cu pas, am observat că toate întâlnirile au adăugat ceva, nu neapărat în sufletul meu, dar și ca informații. Am fost foarte deschisă de fiecare dată, să învăț și eu de la interlocutorii mei, poate așa cum și ei au preluat de la mine”, povestește Valentina depre începuturile carierei sale în presă.

Ea explică și ce impact are profesia asupra propriei ființe: „Întotdeauna mi-am luat suficient timp în care să cunosc și persoana cu care stau de vorbă; mi se pare foarte important, pentru că interviul nu este numai despre o singură informație care ar reprezenta un punct sau un moment din viața persoanei cu care dialoghez. Îmi iau timp să cunosc și persoana ca să pot integra mai bine conținutul și informația pe care o transmit”.

Cine este Valentina Bucur

În urmă cu un an, OPINIA publica, pe 1 martie, grupajul „OPINIA, la feminin”, în care prezentam doamnele care zi de zi trudesc pentru ca buzoienii să aibă în față produsul de calitate care este publicația noastră, print și online. Iată cum se prezenta Valentina: „Jurnalismul este ocupație, meserie, profesie, artă sau știință? Aceasta este una dintre întrebările care se pun adeseori în spațiul public, mai ales de când presa scrisă s-a rarefiat, iar jurnalistul tradiţional  de presă tipărită s-a transformat, cum bine spunea cineva, într-o zeitate indiană, Shiva. Pentru mine au fost toate la un loc de la bun început, pentru că acest drum pe care am pornit în urmă cu 23 de ani (acum 24, n.r.) a reprezentat o schimbare majoră de carieră, de la inginer chimist la cea de jurnalist, de la analize fizico-chimice în laboratoarele de spectrografie și absorbție atomică ale societății de Prospecțiuni Geologice din Capitală, la analiza oamenilor și a faptelor lor, cu cele două ingrediente, binele și răul, adăugate în diferite proporții, în funcție de caracterul fiecăruia,  pe marea scenă a lumii.

De la un hobby pe care îl căpătasem după Revoluție, acela de a citi ziarul la prima oră în drum spre locul de muncă – între noi fiind vorba, nu era persoană  care să nu citească în acea perioadă un ziar în metrou încă de la prima oră a dimineții -, am ajuns să văd oamenii dintr-o altă perspectivă și să scriu despre faptele lor. La această schimbare a contribuit și decizia mea de a mă întoarce în Buzău, în ’99, moment în care toate fabricile de pe platforma industrială se aflau în așa-numitul proces de privatizare, ceea ce a însemnat, de fapt, câte trei-patru etape de disponibilizări a mii de oameni, care au fost plătiți de stat să plece în șomaj; Buzăul nu mai avea nevoie atunci de tineri ingineri.

Nu mi-a părut rău de această răsturnare de situație pentru că jurnalismul mi-a satisfăcut din plin acea dorință interioară de a căuta și de a afla zilnic lucruri noi. Am ascultat și am învățat zi de zi de la oamenii pe care i-am întâlnit , încât, de multe ori am sentimentul că aș fi trăit cu mult mai mult decât o viață. Și am întâlnit… profesori, medici, directori, polițiști, actori, regizori, ambasadori, țărani, oameni…

Ca orice om, sunt produsul unui proces educațional continuu în care experiența întâlnirii cu oameni deosebiți și-a pus amprenta asupra mea. Poveștile lor m-au bucurat, m-au întristat, m-au intrigat, mi-au oferit din cunoștințele lor, din proiectele lor, din planurile lor de viață, din fericirea lor, și, vrând-nevrând, chiar și o părticică din sufletul lor. La fel s-a întâmplat la întâlnirea cu colegii din presă. Am descoperit  niște oameni minunați care trec peste problemele personale pentru a ajunge să se ocupe de problemele semenilor lor.

Prima experiență în mass-media a fost și primul job în Buzău. Este vorba despre postul de redactor pe care l-am ocupat la  <Șansa Buzoiană>, unde am lucrat șapte ani, într-o echipă foarte valoroasă. Am schimbat echipa în 2006, când redactorul șef al ziarului Inspectoratului Județean de Poliție Buzău, <Amprenta>, regretatul jurnalist și poet Nistor Tănăsescu, m-a invitat să mă alătur echipei sale. Aici am avut bucuria să lucrez o vreme și alături de regretatul poet Lucian Mănăilescu, care era, de asemenea, redactor la <Amprenta> și, apoi o vreme cu Leonard Bunilă, care a plecat la TV Sat. După pensionarea jurnalistului Nistor Tănăsescu, până în prezent, am preluat responsabilitatea de a realiza ziarul <Amprenta>, de la redactare până la tehnoredactare și bun de tipar. Am revenit o perioadă cu o colaborare la <Șansa Buzoiană>, unde am făcut parte pentru a doua oară  din echipa lui Doru Gheorghiade  și, apoi, la invitația Cătălinei Jingoiu, am obținut o colaborare pentru montajul știrilor postului Focus TV.

În ultimii ani, ziarul OPINIA mi-a devenit <acasă>. Directorul ziarului,  Călin Bostan – de la care am avut de învățat multe lucruri despre profesie și nu numai, încă de la primii mei pași în această direcție, din vremea în care era redactor-șef adjunct la <Șansa Buzoiană> -,  mi-a oferit posibilitatea să-mi pun aici în valoare mai bine calitățile de jurnalist. Așa că iată-mă făcând parte astăzi dintr-o echipă tânără, echipa OPINIA, apropiată de vârsta fiicei mele – studentă la Medicină -,  care îmi dă multă energie și îmi menține la cote înalte entuziasmul cu care zilnic îmi duc la bun sfârșit proiectele.

Munca de jurnalist, care înseamnă muncă în slujba buzoienilor, îmi aduce multă bucurie, mai ales că eu pun mult suflet în ceea ce fac, străduindu-mă să lucrez <ca pentru Dumnezeu>, așa cum ne îndeamnă duhovnicul  Mihail Milea, un preot drag buzoienilor și tuturor celor ce îl cunosc, colaborator la ziarul <Amprenta> încă de la înființarea lui de către regretatul comandant al IPJ Buzău Ion Sultănescu. Scrierile sale din ziarul <Amprenta> le-am așezat  între coperțile a două cărți, <Dialoguri non-violență amprentate> și <Convorbiri amprentate>, folosindu-mă de abilitățile mele de tehnoredactor. De aceleași cunoștințe și abilități m-am folosit ca să trimit la tipar două cărți ale poeților polițiști din Poliția buzoiană, <Amprente în versuri> și <Recidiva în versuri>. Tot pentru Poliția buzoiană, la solicitarea șefului Inspectoratului, cms. șef Laurențiu Pantazi, am realizat două albume monografice, singurele din istoria instituției, folosind în mare parte fotografii în care eu am reușit să surprind activitatea polițiștilor buzoieni. De asemenea, am redactat și tehnoredactat și prima revistă a Poliției buzoiene, la împlinirea a 190 de ani de la înființarea sa, pe vremea în care la conducerea IPJ Buzău se afla cms. șef Ion Marin.

Sunt pasionată de lectură, pentru că <îmi pune mintea în mișcare>. Este o experiență a gândirii de care nu mă pot lipsi. Îmi place și să scriu, chiar dacă până acum nu am publicat vreo carte. O singură dată mi-am încercat condeiul la un concurs literar și am obținut un premiu drag mie. Este vorba despre premiul al II-lea pentru eseu, înmânat de  scriitorul Victor Frunză la concursul național organizat de Biblioteca Județeană și dedicat lui Pamfil Șeicaru, jurnalist, eseist, memorialist, prozator.

Cu dorința de a transforma lumea în bine prin textele scrise de mine, mă las și eu <scrisă> în fiecare zi”.

Nu putem încheia decât punând în pagină următoarea observație a Valentinei, pe care a făcut-o pe scena Galei, observație care ar trebui să stea la loc de cinste în orice manual de jurnalism: „Un jurnalist ce este, de fapt? Un om care nu poate exista fără comunitate și atunci când scrii despre comunitate te gândești la prezent, dar te gândești și la istorie, pentru că ai o mare responsabilitate: ce scrii tu rămâne în istorie și te judecă și istoria, nu numai prezentul”.