În mentalul colectiv românesc, ziua de 1 martie se leagă de Mărțișor. Această zi ar trebui să ne amintească și de sergentul Constantin Țurcanu, cunoscut mai ales sub numele de „Peneș Curcanul”, unul dintre marii eroi români, născut pe 1 martie 1854.
El a devenit cunoscut după ce Vasile Alecsandri a scris o poezie despre faptele lui de eroism pe câmpul de luptă din Bulgaria. După bătălia de la Grivița, Țurcanu este decorat de însuși Regele Carol I cu «Steaua României» în grad de cavaler.
Legenda spune, potrivit volumului „Mari oameni ai neamului – citate memorabile, fapte, biografii”, că soldatul s-ar fi întâlnit cu Alecsandri într-un spital din Turnu Măgurele unde eroul era internat după ce fusese rănit pe front. Poetul i-a adus soldatului un omagiu prin poezia cu titlul care-i poartă numele, „Peneș Curcanul”, care începea cu versuril : „Plecat-am nouă din Vaslui,/ Şi cu sergentul, zece,/ Şi nu-i era, zău, nimănui/ În piept inima rece./ Voioşi ca şoimul cel uşor/ Ce zboară de pe munte,/ Aveam chiar pene la picior, /Ş-aveam şi pene-n frunte./ Toţi dorobanţi, toţi căciulari,/ Români de viţă veche,/ Purtând opinci, suman, iţari/ Şi cuşma pe-o ureche.”
La vârsta de 59 de ani, „Peneș Curcanul” se înrolează voluntar în Armata Română, pentru a participa la al doilea război balcanic, iar apoi, în 1916 în Primul Război Mondial, luptând la Oituz. La 65 de ani, Țurcanu a participat și la campania Armatei Române din Ungaria, la finalul căruia am eliberat țara vecină de bolșevism, în 1919.
