Diana Șoșoacă – „senatoarea fenomen”, cum o aclama propaganda rusă, și una din vocile care cer apăsat RoExit –, este la a treia vizită la Ambasada Rusiei la București în ultimul an, adică, de la momentul în care acest stat a invadat și atacat Ucraina. O face ba ca autodesemnat „sol al României”, ba ca invitată la ceremonii.
Diana Şoşoacă, intrată în Parlament pe listele AUR, ca membră a Partidului Neamul Românesc, voce a protestelor anti-mască din timpul pandemiei de covid, în fond proteste anti-sistem şi anti-Occident, a fost elogiată intens de propaganda Kremlinului. În primăvara lui 2022, încerca să-şi convingă electoratul că războiul din Ucraina nu există de fapt. „Îmi spuneţi, vă rog, unde sunt «atrocităţile» comise? Unde sunt bombardamentele, unde e nebunia frontului?”, scria pe contul său de Facebook. Era cu câteva zile înaintea primei vizite la Ambasada Rusiei.
În 31 martie 2022, Diana Șoșoacă mergea la Ambasada Rusiei să negocieze, chipurile, „Pacea de la Bucureşti” între Rusia şi Ucraina. Au însoţit-o la întâlnirea cu ambasadorul Valery Kuzmin alţi trei parlamentari ultranaţionalişti, suveranişti, fervenţi susţinători ai teoriilor conspiraţioniste din timpul pandemiei de covid: deputatul Mihai Lasca, intrat în Parlament – la fel ca Diana Şoşoacă – pe listele AUR, care are o condamnare definitivă pentru infracţiuni cu violenţă şi încă un proces penal pe rol, iniţiator al unui apel pentru ieşirea României din UE, ajuns acum în Partidul Patrioţii Poporului Român; deputatul Francisc Tobă, şi el intrat în Parlament pe listele AUR, care a fost implicat în dosarul represiunii de la Sibiu din timpul Revoluției din 1989, albit însă în Justiţie, acum membru al Alianţei pentru Patrie, fondată de Liviu Dragnea şi Codrin Ştefănescu; deputatul PSD Dumitru Coarnă, unul dintre iniţiatorii perfidei Legi a suveranităţii, subiect care s-a dovedit până acum doar un vehicul de propagare agresivă a unor mesaje anti-occidentale, retorică din care nu au lipsit sintagme de genul „România colonie”, „Înalta Poartă de la Bruxelles”, „ingerinţe în treburile interne ale României”, „asupritori”, „sclavii Europei”, „trădători de țară”; adică, narative ale propagandei de la Kremlin. Cei patru cereau – fără săi îi fi mandatat nimeni să trateze cu Rusia în numele poporului român sau al vreunei instituţii a statului – neutralitate, „în sensul neimplicării României în războiul dintre cele două state beligerante: Federația Rusă și Ucraina, astfel cum o solicită majoritatea românilor (o altă minciună – n.r.), precum și propunerea de începere a tratativelor de pace în cadrul neutru al României”. Această invocată neutralitate a României, un subiect adus în spaţiul public în contextul invadării şi atacării Ucrainei de către Rusia, este o temă-capcană. Narativul aparţine propagandei ruse şi vizează de fapt decuplarea de NATO, ceea ce ar vulnerabiliza România faţă de Rusia. Privind la agresiunea Rusiei putiniste asupra Ucrainei, un stat independent şi suveran, dar care nu este membru NATO, să ne imaginăm în ce situaţie s-ar fi putut afla România dacă nu era membră a Alianţei Nord-Atlantice…
În noiembrie 2022, Diana Șoșoacă a mers din nou la Ambasada Rusiei. De data aceasta, să celebreze Ziua Unității Naționale a Rusiei. Atunci, prezent la ceremonie a fost și Adrian Severin, fost europarlamentar PSD și fost ministru de Externe, condamnat între timp într-un dosar de corupție. Ca o paranteză sugestivă, tot anul trecut, în mai, acesta declara că, după ce va trece războiul din Ucraina, este de dorit ca toți jurnaliștii care „s-au aservit propagandei” să fie aduși în fața Justiției, așa cum s-a întâmplat cu jurnaliștii naziști în procesul de la Nürnberg. Ce înseamnă însă „propagandă” în viziunea lui Adrian Severin? După toate ieșirile sale anti-occidentale din ultimii mulți ani, ar însemna linia pe care se poziționează SUA și Europa în privința războiului declanșat de Putin în Ucraina. Afirmația a fost făcut cu prilejul lansării „primului manifest pentru pace de pe planetă” – un volum redactat de un grup de „analiști”, cum se prezintă, intitulat Războiul din Ucraina. Printre „analiștii” semnatari se numără Iosefina Pascal și Andrei Gușă, care se alătură lui Adrian Severin, lui Cozmin Gușă ori lui Sorin Roșca Stănescu, toți reuniți în Grupul Gold. Toți, legătură, unii directă, ca proprietari sau ca realizatori de emisiuni, alții de colaborare, ca invitați, cu postul de radio Gold FM, post amendat de CNA, anul trecut, pentru propagandă rusă. Tot ca o paranteză sugestivă, în mai 2021, la aflarea veştii că regimul Putin ar putea declara România „ţară neprietenă”, Adrian Severin, fără a avea o calitate de reprezentativitate a poporului român, i-a transmis președintelui rus, printr-o scrisoare deschisă de o slugărnicie penibilă – încheiată în nota: „Cu cele mai bune și prietenești sentimente, rămân al dvs…” – că România şi românii sunt prietenii Rusiei, că aversiunea este doar din partea unei „conduceri vremelnice” a ţării.
În 9 februarie anul acesta, iat-o pe Diana Șoșoacă – „senatoarea fenomen”, cum o numea propaganda de la Kremlin – la o nouă recepție la Ambasada Rusiei, la Ziua Diplomatului Rus, unde au fost prezentate rezultatele „operațiunii speciale” din Ucraina, eveniment la care Vladimir Putin a transmis, printre altele, că „cele mai bune calități ale serviciului diplomatic național sunt la mare căutare astăzi, în contextul războiului hibrid declanșat împotriva Rusiei (adică, exact, strategia la care recurge Rusia, de ani de zile, pentru a slăbi solidaritatea UE, în încercarea de a o submina din interior), când este extrem de important să folosim cu maximă eficiență instrumentele de politică externă pentru a proteja suveranitatea statului și securitatea națională”.
Conform cutumelor diplomatice, cel care răspunde invitației unei ambasade are opinii comune cu gazda, raportându-se la aceleași valori. Or, dacă nu te solidarizezi dintr-un motiv sau altul cu Rusia, nu ai cum să nu distingi cine e, în războiul din Ucraina, agresorul și cine e cel invadat, agresat, strivit sub bombe sau șenilele tancurilor sau executat cu un glonț în ceafă. Nu poți să te întrebi „naiv” dacă nu cumva e un scenariu. Nu poți să ai dubii în fața imaginilor care, de un an aproape, oripilează o lume întreagă: orașe rase de pe față pământului, spitale, maternități, școli, blocuri bombardate, răniți, morți, șiruri nesfârșite de oameni înspăimântați fugiți din fața morții, în lumea largă. Ca să negi aceste evidențe, trebuie să gândești la fel cu agresorul rus – care a ridicat și crima, și minciuna la rang de politică oficială. Iar asta fie pentru că ești ticălos, fie un mancurt folosit ca masă de manevră, fie pentru că ai o agendă comună cu cea a agresorului.
Text publicat în „Puterea a cincea”
