Biserica ne învață că aplecarea spre pământ, la rugăciune, înseamnă ridicare deasupra tuturor grijilor pământești. De astăzi creștin-ortodocșii traversează o perioadă în care vor încerca să se ridice deasupra grijilor pământești pentru că începe Postul Sfintelor Paști.
Această primă zi care deschide o perioadă specială de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos este explicată într-o postare pe pagina de socializare a Muzeului Național al Țăranului Român, care citează din lucrarea „Calendarele poporului român” (Paideia, 2000) a etnologului Antoaneta Olteanu, profesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București..
„Întâia luni a Postului Mare se dovedește a fi un moment deosebit de important în viața țăranului, indiferent de ocupația pe care acesta o avea. Este o zi a interdicțiilor, printre care cele mai importante sunt cele de pregătire fizică a postului. Pe lângă curățarea vaselor de impuritățile din perioada Cârnilegilor, era nevoie și de o curățenie a organismului, care se făcea prin intermediul unor alimente ce căpătau valoare rituală (borș simplu, de exemplu; tot acum se pregătea ritual acest ingredient, care va deveni indispensabil în toată această perioadă plină de privațiuni).
Pe lângă stabilirea coordonatelor alimentare ale postului, această primă zi mai oferea posibilitatea influențării, prin intermediul practicilor magice, a unora dintre dăunătorii cu care oamenii puteau veni în contact în anul în care intrau (agricol, pastoral). Lunea păstorilor era cadrul de desfășurare a numeroase practici și obiceiuri magice (Tărbacul câinilor) îndreptate împotriva lupilor; Lunea păsărilor (a ciorilor) constituia sărbătoarea închinată păsărilor, ce trebuia obligatoriu să fie ținută, pentru ca semănăturile să nu aibă de suferit în nici un moment hotărâtor pentru obținerea unei bune recolte; în mod asemănător era celebrată și ziua viermilor (a forfecarilor)”, se arată în lucrarea amintită.
