Biserica Ortodoxă cinsteşte Sfântul Duh în Duminica Cincizecimii şi a doua zi după ea, la sărbătoarea Sfintei Treimi, numită şi Lunea Sfântului Duh.
Duminica a opta după Sfintele Paști este cea a Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, numită în popor şi „Duminica mare”. Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli.
Sărbătoarea Rusaliilor constituie cea mai veche sărbătoare la creştini împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Despre ea amintesc Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) şi Sf. Luca (Fapte 20, 16). Se vestește despre ea şi în Constituţiile Apostolice, printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberaţi de muncile obişnuite.
„În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul.
În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.
Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta”, se arată în Sinaxarul din Lunea Rusaliilor .
Tradiții populare de Rusalii
Despre tradițiile populare la această mare sărbătoare, Muzeul Țăranului Român citează din lucrarea „Sărbătorile de vară la români” a lui Tudor Pamfile, scriitor, etnolog și folclorist român, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.
Iată cum petreceau românii la această sărbătoare: „Duminica Mare încheie șirul marilor sărbători domnești începute cu Floriile care s-au vestit cu verdeață proaspătă a stâlpărilor de salcie.
Teiul de Duminica Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine să se arunce afară câte o crenguță de tei uscat, cu credința că astfel făcând, piatra încetează.
Ziua, se face mare horă în sat, căci pentru cea din urmă dată mai umblă scrânciobul, adică se mai dau în scrânciob flăcăi și fete. De la Duminica Mare înainte, peste tot timpul verii, rareori se mai fac hori în sat, deoarece flăcăii și fetele, de aici încolo, își vor petrece sărbătorile pe la vii, unde se vor găsi cireșe coapte și unde mai târziu se vor coace fragii, murele, câpșunile, nucile și alte pometuri.
Mulți gospodari se adună între dânșii, neamuri și vecini, și petrec în chipul cel mai plăcut.
Ca să fii ferit de furtișaguri și pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbătă pentru a doua zi, pentru Duminica Mare, ca s-o dai de pomană sau s-o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi și să o scoți la urmă; să o rupi în trei părți și să o împarți la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic.
Fiindcă a doua zi încep Rusaliile, în Bucovina este obiceiul ca seara înspre Duminica Mare să se ungă ferestrele cu usturoi și leuștean, spre a feri gospodăriile de duhurile necurate. Aceste duhuri, după credința poporului, se vor răsboi în văzduh cu duhurile bune și din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.
deri peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbătă pentru a doua zi, pentru Duminica Mare, ca s-o dai de pomană sau s-o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi și să o scoți la urmă; să o rupi în trei părți și să o împarți la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic.
Fiindcă a doua zi încep Rusaliile, în Bucovina este obiceiul ca seara înspre Duminica Mare să se ungă ferestrele cu usturoi și leuștean, spre a feri gospodăriile de duhurile necurate. Aceste duhuri, după credința poporului, se vor răsboi în văzduh cu duhurile bune și din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.
