De ziua Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie, are loc un foarte mare pelerinaj la Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi unde se află moaștele sfintei. Credincioșii vin din toate colțurile țării să se închine la moaștele Sfintei Parascheva și să primească binecuvântare. 
În timpul pelerinajului, se desfășoară și slujbe religioase, se aprind candele și se fac rugăciuni în fața moaștelor.
În popor sunt o multitudine de tradiții legate de această sărbătoare. Muzeul Național al Țăranului Român, citând din „Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești” al lui Romulus Antonescu, relatează că în nordul Moldovei se crede că toate sărbătorile care cad în intervalul de timp care trece, începând de la Vinerea Mare (Preacuvioasa Parascheva) și până la Cucernicul Simeon (3 februarie), se țin pentru a feri gospodăriile de foc și vitele de animale sălbatice. „Această zi deschide cel de al doilea sezon pastoral, care se desfășoară de-a lungul a două săptămâni, între 14 și 27 octombrie, iar această Vinere Mare încheie ciclul de 12 vineri de peste an, care prefațează sărbători importante, în general praguri ale timpului: Sfântul Andrei-30 noiembrie, Crăciun-25 decembrie, Stretenia-2 februarie, 40 de Sfinți-9 martie, Blagoveștenia-25 martie, Duminica Mare-Paștele, Sânziene-24 iunie, Sfinții Petru și Pavel-29 iunie, Schimbarea la Față-6 august, Sfânta Maria Mare-15 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul-29 august și Ziua Crucii-14 septembrie; la încheierea ciclului, pe 27 octombrie, în unele zone se serbează o Sfântă Paraschivă care, împreună cu cea de pe data de 14 octombrie, formează o sărbătoare dublă numită Vinerelele. Ziua se ține pentru dureri de cap și spre a fi feriți oamenii de boli, în special pentru bolile de ochi; ziua este invocată și în descântecele <de bubă>, <de bubă rea>, <de bubă dulce>, <de brâncă>, <de cei-răi>, sau <de junghi>”, informează Muzeul Țăranului Român.
Potrivit tradiției populare, în această zi, se amestecă oile cu berbecii pentru prăsilă. Ciobanii nu cioplesc nimic, ca să nu le iasă mieii tărcaţi. Se fac iarmaroace, iar oamenii încep să se pregătească de iarnă.
Cine este Sfânta Parascheva
„Tradiţia ne spune că, într-o Duminică, pe când asculta Sfânta Liturghie, Parascheva a auzit citindu-se din Sfânta Evanghelie chemarea Mântuitorului Hristos: <De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie> (Marcu 8,34). Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult pe această fetiţă, Parascheva, încât din acea zi s-a hotărât să-şi consacre viaţa cu totul lui Dumnezeu şi semenilor. Pe când se îndrepta spre o mănăstire, pentru a se călugări, a întâlnit o copilă sărmană, îmbrăcată ca vai de ea. Sfântei Parascheva i s-a făcut milă de ea; şi-a dezbrăcat hainele ei bune şi le-a dat fetei sărace. Mai departe, s-a întâlnit cu o bătrână flămândă, căreia i-a dat toate merindele pe care le avea pentru călătorie. Ajungând la Ierusalim, s-a călugărit la o mănăstire de maici unde <se îmbrăcă cu rugăciunea, se încinse cu postul şi se acoperi cu privegherea>. Trupul l-a făcut cu totul locaş al Sfântului Duh, sufletul i s-a luminat de o mare bucurie. La vârsta de 40 de ani, ea a trecut la cele veşnice şi trupul ei a fost înmormântat în satul ei natal Epivat. După câţiva ani, cineva din sat a avut o vedenie, prin care i s-a transmis preotului din sat să dezgroape pe călugăriţa Parascheva, al cărui trup nu putrezise. Moaştele au fost depuse într-o raclă şi duse la Constantinopol. În 1641, voievodul Vasile Vodă Lupu a cumpărat de la turci racla cu moaştele Sfintei Parascheva, pe care le-a adus în România şi le-a depus la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi”, se arată în volumul „Mărturii în lumina dreptei credințe” semnată Sava Bogasiu.
În 14 octombrie 1641, moaștele au fost strămutate de la Constantinopol la Iaşi. Pentru a-şi da acordul, turcii au primit 300 de pungi de galbeni.
