Nașterea Maicii Domnului, cunoscută popular sub denumirea de „Sântămăria Mică”, este primul mare praznic al anului bisericesc care debutează la 1 septembrie.
Părinții Fecioarei Maria sunt Sfinții Ioachim și Ana, care, potrivit Scripturii, ajunși la o vârstă oarecum înaintată, își pierduseră nădejdea că vor mai avea vreodată urmași, la care se adăuga și faptul că vechii evrei îi disprețuiau pe cei fără copii, refuzându-le jertfa adusă la templu. Din această pricină, Sfântul Ioachim s-a retras în pustiu și s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, timp de 40 de zile, pentru a-i dărui un copil; același lucru l-a făcut acasă și Sfânta Ana. Atunci Ioachim a avut o revelație, vocea lui Dumnezeu anunțându-l că va avea o copilă care va purta numele de Maria și care va fi născătoarea Mântuitorului Lumii. De aceea, în această zi, femeile care nu pot avea copii se roagă în biserică Fecioarei Maria și Sfinților Ioachim și Ana ca să li se dezlege pântecele.
Sfânta Fecioara Maria ocupă în cultul Bisericii Ortodoxe un loc de frunte, fiind cinstită în mod deosebit, mai presus decât toți sfinții și decât sfinții îngeri, fiind Maica Mântuitorului, Născătoare de Dumnezeu. De aceea, Fecioara Maria are rol de mijlocitoare a oamenilor pe lângă Iisus Hristos, Fiul ei după trup.
Sărbătoarea creștină a dat naștere în popor unor tradiții. La acestea fac referire reprezentanții Muzeului Țăranului Român când citează din „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” al lui Romulus Antonescu. Astfel, în popor „se crede că, dacă între Sfânta Maria Mare (15 august) și Sfânta Maria Mică (8 septembrie) nu cade brumă, din această zi începe să cadă bruma, deci toamna intră în drepturile sale depline. Dacă anul agricol și Anul Nou începeau la 9 martie, care era echinocțiul de primăvară după calendarul iulian și totodată și ultima zi dintre cele nouă ale Dochiei, fiind considerată și ca prag dintre iarnă și vară, pragul dintre vară și iarnă se petrece la echinocțiul de toamnă, care cădea la data de 8 septembrie, conform calendarului iulian; ziua este considerată și ca dată a semănatului și încolțitului grâului. La această dată începe coborârea oilor din munte”.
