La data de 29 iunie, Biserica aduce o cinstire deosebită Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Sfinţii Apostoli, socotiţi pe bună dreptate a fi stâlpii Bisericii lui Hristos, au fost apostoli, adică trimişi de către Mântuitorul Iisus Hristos să predice popoarelor Evanghelia Fiului lui Dumnezeu și amândoi, în data de 29 iunie, în anul 67, şi-au dat viaţa mărturisind credinţa învierii în Iisus Hristos. De aceea, Biserica a hotărât să fie prăznuiţi în aceeaşi zi în care au primit cununa muceniciei şi au intrat cu sufletul lor în ,,împărăţia lui Dumnezeu”.
Cine sunt Sfinții Petru și Pavel
În timpul vieții, Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia. Sfântul Apostol Pavel a propovăduit pe Hristos tuturor, a străbătut, în trei călătorii misionare, toată Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând comunităţi creştine şi hirotonisind episcopi, preoţi şi diaconi.
„De la Apostolul Petru ne-au rămas două Epistole pe care le găsim în Sfânta Scriptură. Şi-a încheiat strădania apostolică la Roma, în anul 67, în ziua de 29 iunie, în timpul domniei lui Nero, care a declanşat cea mai mare persecuţie împotriva Bisericii lui Hristos. Pe colina Vaticanului, în Roma, este construită o mare basilică care poartă numele apostolului Petru, care a fost crucificat cu capul în jos, pecetluind astfel cu sângele său credinţa şi dragostea lui nemărginită faţă de Mântuitorul Hristos. Sfântul Apostol Pavel a fost un mare teolog, învăţat, intelectual, înţelept, care a fost ucenicul filosofului evreu Gamaliel.
Pavel s-a născut dintr-o familie evreiască din localitatea Tars, din Cilicia. Înainte de a se converti la creştinism în oraşul Damasc, el se numea Saul şi era cunoscut ca un duşman de moarte al Bisericii, deoarece a pus la cale omorârea multor creştini, pentru simplul motiv că acei creştini îl iubeau şi-L mărturiseau pe Hristos ca fiind: ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. Mântuitorul Hristos l-a ales pe Saul ca el să vestească Evanghelia tuturor popoarelor din Asia, Europa şi chiar în unele zone din Africa, devenind în felul acesta ,,Apostolul Neamurilor”. A întemeiat cele mai multe comunităţi creştine şi a scris 14 Epistole pe care le găsim în Biblie. Sfârşitul său a fost cu moarte de mucenic, tăindu-se capul cu sabia în aceeaşi zi cu Sfântul Apostol Petru şi sub acelaşi împărat păgân Nero, la marginea Romei, unde s-a construit o măreaţă catedrală spre pomenirea lui.
De la aceşti doi apostoli învăţăm şi noi ce înseamnă a fi cu adevărat ucenic al lui Iisus şi ce trebuie să facem pentru a deveni ucenici ai lui Iisus în vremea noastră”, explică preotul Mihail Milea în lucrarea „Mărturii în lumina dreptei credințe”.
Ce se spune în tradiția populară despre această sărbătoare
Această zi, denumită popular„ SânPetru de Vară”, aduce cu sine o serie de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. La această sărbătoare oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi, sărbătoarea mai fiind cunoscută şi sub numele de „Moşii de SânPetru”. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau.
Femeile împart în această zi oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă; tot în această zi oamenii au voie să lucreze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu mâncare care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.
În tradiţia populară, SânPetru mai apare și ca personaj pământean, și ca divinitate celestă. Se spune că SânPetru poate fi văzut de pământeni de Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Sânziene, la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul; el stă atunci la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu ; el este și i cel mai cunoscut „sfânt” al calendarului popular.
