Pe 12, iulie, în fiecare an, creștinii prăznuiesc Sfânta Icoană a Maicii Domnului Prodromița, adică Înaintemergătoarea, despre care se spune că este o făcătoare de minuni și ”nefăcută de mână omenească”. Ea face parte din tezaurul Schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” – Prodromu, de la Sfântul Munte Athos. Este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos, deoarece, în toată lumea creștină, sunt puține icoanele nefăcute de mână omenească.
Potrivit siteului basilica.ro icoana originală, pictată la Schitul Bucium, azi Mănăstirea Bucium din județul Iași, se află acum la Schitul Românesc Prodromu („Înaintemergătorul”) din Sfântul Munte Athos.
Ieri, la Paraclisul Catedralei Naționale a fost oficiată slujba Privegherii în cinstea icoanei Maicii Domnului Prodromița, a cărei copie se află în lăcașul de cult și care este cinstită în data de 12 iulie.
Despre istoria acestei icoane s-a consemnat că în perioada executărilor lucrărilor de construire a Schitului Prodromu de la Muntele Athos, prin 1863, cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, precum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Acești trăitori cu Dumnezeu, inspirați de Harul Sfântului Duh, cunoșteau faptul că, pentru a picta o icoană deosebită, autorul trebuia să întrunească mai multe condiții, printre care curățenia trupească şi sufletească, spovedania periodică la duhovnic, postire şi rugăciuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Iconarul Iordache Nicolau, din Iași, era credincios și la vârsta potrivită. El a acceptat cu evlavie rânduielile celor doi călugări, iar în anul 1863 a început lucrul.
Potrivit basilica.ro , iconarul a pictat veşmintele și fundalul, lăsând la urmă chipurile, după cum este rânduiala picturii de icoane. În mod inexplicabil, la final, sfintele chipuri nu se lăsau zugrăvite cum se cuvine. Amărât, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi.
În dimineața următoare însă, a descoperit icoana pictată cu chipuri senine și luminoase. El a lăsat o mărturie scrisă în 29 iunie 1863 despre aceasta, document care se păstrează la Schitul Prodromu.
