Impactul pandemiei Covid-19 asupra situației sociale din România a generat și continuă să genereze temeri. Pe acest fond deja sensibil, și-au făcut apariția, încet-încet, alte temeri create de inflația galopantă, de creșterea nejustificată a facturilor la gaze și energie, de pierderea locului de muncă și, mai nou, teama de un posibil război în zona noastră.
Frica, anxietatea, tristețea s-au acutizat și au implicații psihologice asupra întregii populații, pe toate grupele de vârstă. Pe lângă viețile curmate brusc de acest virus cu tulpinile lui, fac ravagii bolile sistemului nervos, depresia, deznădejdea, răutatea… Ca și cum un dușman invizibil și-ar dori să fim tâmpiți, muți, surzi și fără reacții…
Știați că există în România Institutul de Cercetare a Calității Vieții? ICCV este cea mai importantă instituție de cercetare stiințifică dedicată calității vieții și politicilor sociale din România și face parte din rețeaua de cercetare a Academiei Române. Rezultatele activității cercetătorilor de aici au fost publicate în numeroase cărți, culegeri de studii, statistici, articole din jurnale de specialitate, atât în țară, cât și în străinătate, dar rezultatele cercetărilor concretizate prin adoptarea și aplicarea, de către decidenții politici, a unor măsuri care să ducă la îmbunătățirea calității vieții românilor nu s-au prea văzut și simțit… Sau poate nu m-am informat eu suficient.
Uneori mă întreb ce minune mai ține pământul ăsta în picioare! Clasa politică, prin acțiunile și măsurile pe care le întreprinde, alimentează și mai mult temerile populației. Unde sunt democrația, bunul simț, rațiunea și bunăstarea promise în atâtea campanii electorale? Democrația trebuie să fie un mod de viață natural. Ea a fost creată încă din antichitate de oameni evoluați din punct de vedere intelectual cu aplicabilitate și întelegere de către persoane de aceeași factură. Dar, de multe ori, principiile democratice au fost și sunt puse la îndoială sau încălcate tocmai de cei care ar trebui să reprezinte un exemplu în aplicarea ei, neraportându-se la masele care au tendința atavică de a reveni la principiile după care funcționează natura.
De ce există nevoia de agresiune până la cel mai înalt nivel în societatea românească? De ce se permite și nu se pedepsește agresiunea fizică, dar și cea verbală, afișată pe scena politică în ultima vreme fără jenă, în fața camerelor de luat vederi între ,,aleșii noștri”, fie ei miniștri sau parlamentari? Asta vrea poporul să vadă? Este oare un exemplu bun ceea ce se întâmplă acolo? Mulți români nici nu mai sunt interesați de rezolvarea problemelor sociale apăsătoare, ci vor, pur și simplu, vor să vadă miniștri, parlamentari ori chiar pe președinte, luându-se de gât ori tăvălindu-se prin mocirla jignirilor de tot felul sau chiar agresându-se fizic. Indiferent cum se numesc, de la toate partidele politice au ieșit în evidență astfel de indivizi, care nu se sfiesc să-și arate, astfel, mușchii prin mass-media, fără nici un fel de jenă și care își fac chiar un titlu de glorie dintr-un asemenea comportament. Concluzia este una singură: concetățeni care mai credeți în bunul simț, rațiunea și calitatea umană a oamenilor politici este pe cale de dispariție!
Dar există (încă) speranță și lucruri frumoase în jurul nostru. Iarna blândă de până acum a făcut ca prin grădini să apară ghioceii, care nu au întârziat să își scoată capetele din pământul reavăn, bucurându-se de soare. Cerul rămâne albastru, natura își urmează cursul firesc… iar îndemnul meu de astăzi este: haideți să rămânem conectați la natură! În ea ne vom regăsi bunătatea, fericirea și vindecarea sufletului de toate fricile și temerile noastre, căci așa cum spunea Alexandru Vlahuță, ,,cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiți”.
