„Căsătoria” , scrisă în anul 1833, mai poartă încă „aroma” ironiei gigantice a autorului, N. V. Gogol, și capacitatea lui de a arăta totul dintr-o latură amuzantă. Piesa a fost foarte bine valorificată de regizorul Slava Sambriș, care a creionat foarte bine personajele afectate de ipocrizie și fals, punând în evidență artificialitatea vieții: mirele nu are nici un indiciu în privința sentimentelor miresei, mireasa la fel, dar un lucru important este zestrea, titlurile, demnitățile externe.
Pentru a alege un partener de viață, acești oameni sunt potriviți ca o achiziție a unui lucru sau a unui element de interior. Practic regizorul a apelat la acest text clasic, care e îndepărtat de noi în timp, și a încercat să găsească o concordanță: cum rezonează acest ieri cu ziua de azi. „Am păstrat timpul acțiunii, în care a fost scrisă piesa, tocmai pentru a sublinia faptul că omul nu s-a schimbat, iar banii au aceeași forță asupra noastră indiferent de context, epocă sau spațiu geografic. Oamenii nu s-au schimbat, s-au schimbat împrejurările, iar omul, ca esență, a rămas același. Banii și diavolul, omul și societatea, valorile, obiceiurile și tradițiile, biserica, toate au devenit reguli nescrise, care-i formează omului gândirea”, spune regizorul.
Piesa a fost jucată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în cadrul Festivalului „Buzău/iubește/teatrul”, luni seară, de către talentații actori ai Teatrului Municipal „Bacovia”.
Pe scurt povestea se poate rezuma astfel: Agafya este fiica de măritat a unui negustor. Ea are la un moment dat mai mulți pretendenți dintre care să aleagă. Mireasa este ajutată să se hotărască în favoarea lui Podkolesin, care este așteptată de mult să întemeieze o familie. Pe ceilalți candidați Agafya dă afară.
Viitorul mire se îndoiește însă de necesitatea de a se căsători. Pe de o parte, anii trec, pe de altă parte, îi este frică de viața de familie. Eroului îi place mireasa, dar, în cele din urmă, prietenul lui Agafya, Kochkarev, îi face o ofertă.
Rămas singur, în timp ce viitoarea soție se pregătește să plece, Podkolesin își dă seama că încă nu este pregătit să se căsătorească și fuge pe fereastră. Povestea este simplă, dar personajele sunt complexe: Agafya Tihonovna, fiica comerciantului, mireasa, Arina Panteleimonovna, mătușă, Fekla Ivanovna, pețitoare, Podkolesin, angajat, consilier judiciar, Kochkarev, prietenul său, Omletă, executor, Jevakin, ofițer de marină, Dunyashka, fata în casă, Stepan, un servitor al lui Podkolesin. Succesiunea de pretendenți care se prezintă la mâna miresei, reprezintă un tablou viu atât din punct de vedere psihologic, cât și literar.
Această piesă este și despre maturitatea psihologică a ființei umane, despre curaj și responsabilitate, pentru că, spre exemplu, Podkolesin este tipul de persoană care poate refuza fericirea, dragostea, din cauza propriilor îndoieli și temeri.
