Alexandru PRIPON
Vorbeam cu cineva, aproape în glumă, aproape serios, despre suveranism. Recunosc. Și, până să mă aplaudați sau înjurați, conform tendințelor moderne, îngroșate până la nefiresc de campania electorală nemaisfârșită în care (supra)viețuim, vă rog să îmi permiteți o completare: despre suveranismul digital. Profitând de inerenta stupefacție pe care am provocat-o, încep, bătrânește, să-mi explicitez termenii:
Suveranismul este un termen pe care DEX insistă să nu-l recunoască, deocamdată. Există suveranitatea, definită ca fiind acea „calitate sau stare a unei colectivități, mai ales a unui stat, de a se conduce liber, pe plan intern și extern, fără amestec din afară”. De aici sintagmele suveranitate națională („independență a unui stat față de alte state”) și suveranitate de stat („supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state”). Dar, într-un mod total nesuveranist (da, este posibil să întindem lexicul până aproape de rupere), cuvântul buclucaș a fost preluat din surse externe, deoarece pare să sune mai bine souverainism, cu pronunția anglo-saxonă aferentă. Se va spune, cumva corect, că nu exista, în vocabularul limbii române, termenul respectiv, nu cu acea semnificație ancorată în zona distinctă a doctrinelor politice și bine țintita rimă facilă – populism. Numai că împrumutul lexical în cauză este departe de a fi singular, iar politica se situează printre ultimele probleme care mă interesează.
Adjectivul digital pare și el să fi poposit, cu înțelesul actual, de curând în limba română. În consecință, definiția DEX se referă la degete, la cibernetică, firește („care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere”), apoi la electronică (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme – care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale”). Aproape în contrapondere, Merriam Webster Dictionary prezintă, ca variantă a primei definiții în limba engleză, o explicație diferită: „caracterizat de tehnologia electronică și, în special, computerizată”, iar Cambridge Dictionary oferă chiar exemple pentru definiția „utilizarea (sau privitor la) computere ori internet”.
Se vorbește, de ceva vreme, despre așa-numita „revoluție digitală”, apărută pe la jumătatea secolului al XX-lea și numită chiar „a treia revoluție industrială”. Aceasta, după cum arată explicațiile disponibile în spațiul web, a dus la dezvoltarea internetului, spre exemplu, transformând definitiv lumea, așa cum o știam. Una dintre cele mai de seamă schimbări aduse de revoluția digitală se referă la globalizare și conectivitate, izbutindu-se unirea punctelor cardinale prin „autostrada www”, care face posibilă comunicarea cu viteze de neimaginat cândva. Ceea ce tinerii de astăzi consideră aproape banal reprezintă o evoluție colosală, cu ramificații economice, sociale, culturale și, de ce nu, în zona divertismentului.
Pare imposibil să concepem viața, astăzi, fără internetul prezent pe computere, televizoare, telefoane și ceasuri inteligente. Mulți dintre noi s-au mutat (parțial) într-o lume digitală, aparent cu nimic mai puțin dezirabilă decât cea reală. Sunt dispuși să pășească în realitatea virtuală pusă la dispoziție de rețelele sociale. Își iau de pe internet informațiile și doza de relaxare, lucrează, colaborând în timp real cu persoane aflate în cealaltă parte a lumii, sunt la curent cu știrile redactate și transmise instantaneu… Totul este posibil cu ajutorul internetului, până și purtarea unor lupte de gherilă sau chiar a unui soi de războaie (hibride este termenul la modă). Trebuie, totuși, să ne punem întrebarea, justificată: ce ne-am face dacă spațiul web s-ar „opri”, deodată? Sau, mai complicat, dacă administrarea bulevardelor și stradelelor lui ar cădea pe mâinile unor persoane răuvoitoare?
Sistemele de operare proprietare sunt dezvoltate, în mare majoritate, peste mări și oceane. Motoarele de căutare, furnizorii serviciilor de e-mail, serverele de stocare a datelor păstrate „în cloud”, cam totul se află acolo, nu aici. Cele mai multe dintre softurile utilizate zilnic, printre care și soluțiile de securitate, primesc și trimit date (sincer, habar n-avem ce fel de date), comunicând cu alte zări. Și dacă, vreodată, internetul cel prietenos se va răzvrăti împotriva noastră? Dacă programele banale se vor transforma în malware, care să preia controlul nu doar asupra contului de WhatsApp sau a telefoanelor, așa cum li s-a întâmplat multor persoane, de curând, ci asupra unei hălci zdravene din viața noastră? Veți spune că exagerez, dar frigiderele, mașinile de spălat, becurile și prizele noastre moderne se conectează la internet, le controlăm din aplicații instalate pe telefon și pot fi accesate, cu un mic efort, de o persoană din afară, pricepută. Instituții importante, inclusiv ale statului, își transmit documente și informații sensibile, pe internet, iar măsurile de securitate pot fi contracarate de vreun hacker îndemânatic. Exemplele ar putea continua.
De aceea vorbeam la începutul acestui text despre un soi de suveranism digital, o independență față de produsele (software) plămădite pe alte meleaguri, cu „temperament” imprevizibil și comportament ușor de deturnat. Deoarece mult-clamatul război hibrid își poate ascunde arsenalele în orice zonă devenită familiară, online, spre a transforma, apoi, dispozitivele nelipsite din viața oricui în mașini de luptă. Împotriva altora, împotriva noastră…
Astăzi pare o idee netoată, S.F. Pe viitor, însă, tare mă tem că va trebui acordată o mult mai mare atenție securității online și, poate (zic și eu), dezvoltării unor sisteme de operare – să le zicem – cu specific local, obținându-se, pe cât posibil, autonomia față de produsele străine (rusești, americane, chinezești etc.). Vorbim despre un efort uriaș, într-o țară unde se construiesc cu greu câteva autostrăzi, unde sistemele informatice sunt puse la punct de firme cu un singur angajat și sediu social situat într-o garsonieră, unde învățământul este subfinanțat și, s-ar părea, pedepsit prin legi care să mimeze austeritatea, unde sunt trimise la export minți strălucite, inclusiv din zona IT. Și, cel mai probabil, lucrurile vor rămâne așa cum sunt, deoarece noi abia izbutim să adaptăm lexicul, necum și comportamentul la realitățile contemporane. Însă, vă rog, doar de dragul discuției, fie ea și în contradictoriu, gândiți-vă la argumentele în favoarea schimbării. A suveranismului digital.
