„Stretenia”, cum mai este numită ziua de 2 februarie, dată la care creștinii sărbătoresc „Întâmpinarea Domnului”, este o zi cu înțelesuri adânci, pentru că, spun bătrânii, timpul parcă se răsucește, lăsând iarna să-și dea mâna cu primăvara într-un joc al soartei, vegheat de ursul ce iese sfios din bârlog.
Din bătrâni se povestește că dacă ursul își vede umbra și se întoarce la somn, iarna rămâne stăpână peste lume, dar dacă își continuă drumul, este semn că primăvara se furișează pe sub crengile pline de brumă.
În negura vremurilor, Stretenia era considerată o zi a semnelor. Astfel, nu doar ursul era în atenția oamenilor în această zi. În ogrăzi, vitele erau îngrijite cu deosebită atenție; în special boul care avea să poarte plugul în brazdele primăverii primea fân din mâinile gospodarului, nu aruncat cu furca, ci oferit cu brațul, ca un semn de respect. Se spunea că acolo unde calcă boul, izvorăște apă, iar dacă bea din urma sa, anul avea să fie mănos.
Stretenia purta în sine o taină: era pragul dintre anotimpuri, un moment în care oamenii își ridicau privirea spre cer, căutând răspunsuri în semnele lumii. Iar când zăpada începea să se topească, știau că încet, dar sigur, primăvara își făcea loc, aducând speranță în sufletele lor.
Întâmpinarea Domnuluieste sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa nașterea Domnului, pentru curățirea ei; dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul Simeon (Luca II, 22 s.u.)
Potrivit siteului creștinortodox.ro, când dreptul Simeon Îl ia în brațe pe Hristos, acesta rostește: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-31). Aceste cuvinte sunt prezente și în randuiala Vecerniei și simbolizează perioada care face trecerea de la Vechiul la Noul Testament.
Întâmpinarea Domnuluieste sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioara Maria, conformându-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa nașterea Domnului, pentru curățirea ei; dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul Simeon (Luca II, 22 s.u.)
