Leo Butnaru este poet, prozator, istoric literar, eseist și traducător român, născut la data de 5 ianuarie 1949 în comuna Negureni, județul Orhei din Republica Moldova. Leo Butnaru este și un excelent exeget al avangardismului european, cu numeroase lucrări despre avangardiștii ruși și ucraineni.
În anul 1972 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova (Chișinău), fiind licențiat în filologie și jurnalism. De la absolvire a lucrat în presa periodică ca redactor sau redactor-șef. Publicațiile la care a activat au fost „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta” și „Moldova”. Debutul literar are loc în anul 1967, când publică versuri în „Tinerimea Moldovei”. Debutul editorial are loc în anul 1976 cu placheta de versuri „Aripi în lumină”. În luna ianuarie a anului următor este primit în Uniunea Scriitorilor din URSS.
De la debut publică numeroase volume de versuri, de proză, de eseuri, interviuri, traduceri și antologii. De asemenea este inclus la rândul său în multe antologii. Ca traducător a adus în spațiul românesc lucrările unor scriitori contemporani, în principal, din Rusia și Ucraina. Cărțile sale au fost publicate la edituri din R. Moldova, România, Rusia, Spania, Franța, Serbia, Bulgaria, Ucraina și Azerbaidjan. Din anul 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Bineînțeles că este și membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. Cărțile publicate au fost recompensate cu numeroase premii și distincții din partea U.S. din Moldova și din România, din partea Ministerului Culturii al Moldovei. A fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” și „Ordinul de Onoare” ale Republici Moldova și cu Ordinul „Meritul Cultural” în Grad de Cavaler al României.
Leo Butnaru este foarte activ în revistele literare de la noi. Spre exemplu, de câțiva ani este prezent, număr de număr, în revista „Spații culturale” ce apare la Râmnicu Sărat, unde prezintă poeți din spațiul ex-sovietic, cu traduceri din creațiile lor. Leo Butnaru este un important scriitor care și-a câștigat respectul și căruia i-a fost recunoscută valoarea pe ambele maluri ale Prutului. În sprijinul afirmației voi reda aprecierile unor prestigioși scriitori români.
Fănuș Neagu în prezentarea volumului „Gladiatorul de destine”: „Leo Butnaru este un diavol cu barbă care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și bine, adică într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce le înalță Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe să și-l păzească pe al său, ceea ce înseamnă că e un poet adevărat. Leo ridică vâslele și lasă vântul să te poarte spre limanul Nistrului românesc, spre Delta uimirilor ce le adună Europa lângă Ceatalul Ismail spre misterele Carpaților”.
Gheorghe Grigurcu: „Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste …Cultivat, mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală a creației”.
Iar Cezar Ivănescu nota în prefața antologiei „În caz de pericol” : „Am fost surprins la lectura antologiei sale și de magnificul poem «Hypatia», un personaj care mă obsedează de multă vreme pe care l-am pomenit în «Timpul asasinilor»… Un frate mai tânăr, Leo Butnaru, și alții ca el, puri și devotați, se scufundă «într-o mare de visări dulci și senine», pentru ca poezia românească să continue fără de moarte”.
Dar să-i dăm cuvântul lui Leo Butnaru, un scriitor contemporan deosebit de valoros, care face cinste românilor de pretutindeni.
În circul mondial
În tragicul circ
al politicii mondiale
Basarabia mi se arată
acrobată forțată de călăi să meargă
pe sârmă ghimpată.
Amurg
Îngrijorat
desprind cu grijă
aripile albinei care
s-au lipit de marginea cadei cu must…
Unde s-o duc?
În care stup?
Către muză
Când nu scriu
dar tu continui să rămâi cu mine
e un fel de a spune că îmi ții de urât
când tu, de fapt,
Muzo,
îmi ții de frumos.
Condiții meteo pentru a doua zi
Condițiile meteo ideale o fi fost
în a doua zi a Genezei
deoarece în prima zi Dumnezeu
încă nu crease condiții meteorologice
pur și simplu creând în afara
și în pofida absenței lor.
Dor de casă
Sankt-Petersburg. Neva sub gheață.
Amintirile avangardei de acum o sută de ani,
ale secolului de argint – argintată
era până și sârma ghimpată a Gulagului
în care
a murit Mandelștam
poate că de argint ar fi fost
și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski
și caloriferul de care a fost izbit cu capul
Serghei Esenin în hotelul
„Angliter”…
Vifornița nărăvește să urle
dar
se răzgândește și, civilizat,
maiakovskian,
încearcă să cânte sonate la
(și în – la major) flautul
înaltelor burlane.
O pală
de auroră boreală.
Ah, dacă ați ști ce frică trag
în noaptea aceasta
gospodinele din România că
ar putea să nu se prindă
răciturile de Bobotează!…
Coș de hârtii
Sub biroul tău
coșul de hârtie
atât de banal
la scară adecvată
(fie și infinitezimală
dar totuși)
cu foșnitoarele eșecurile pe care le adună
ar fi și el
un sector din iadul tău personal…
Stare
Ieri am chefuit.
Periodic – în draci.
Astăzi îmi revin.
O stare – cum să vă explic? – de parcă
mut ca o lebădă
aș reveni, îngândurat, la Lucian Blaga
după ce m-am despărțit de
Serghei Esenin…
În alt sens
într-un (alt) sens
serele sunt abatoarele florilor…
iubito
ți-am adus un buchet de flori căsăpite…
