Poeta Alina Marieta Ion s-a născut la 5 iulie 1975 în Brăila. După ce a urmat studiile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal s-a înscris la Facultatea de Finanțe-Contabilitate din cadrul Academiei de Științe Economice București, obținând licența cu specializarea „Analiza economico-financiară”.
Pare cumva nefiresc ca un specialist în finanțe, un specialist al cifrelor să cocheteze cu muza și muzica cuvintelor. Dar nu este deloc așa. Alina Marieta Ion a avut înaintași celebri din aceste domenii. Scrie și publică mult în reviste literare din mai toate zonele țării: „Sintagme literare” (Timiș), „România literară”, „Antares” și „Dunărea de Jos” (Galați), „Cenaclul de la Păltiniș” (Sibiu), „13 Plus” (Bacău), „Caiete silvane” (Zalău), „Helis” (Slobozia), „Confluențe literare”, „Arca” (Arad), „eCreator” (Baia Mare), „Banchetul” (Petroșani), „Nomen Artis” ș.a.
Anul 2015 consemnează debutul editorial al poetei. S-a întâmplat prin „Direcția 9” cu volumul de poezii „Cu fața la stradă”, apărut la Editura „Grinta” din Cluj-Napoca. Au urmat încă două volume, ambele de poezii: „Mărgele de nisip” apărut în anul 2016 la Editura „Eurostampa” din Timișoara și „de aici, direct în paradis” apărut în anul 2018 la Editura „Brumar” din Timișoara. A mai apărut în antologiile: „Caietele Blaga” (Ed. „Altip”, 2015) și „Sintagme literare” (Ed. „Eurostampa”, pe anii 2015, 2017 și 2018).
Grație valorii demonstrate într-un timp scurt, Alina Marieta Ion a obținut câteva premii deosebit de importante, astfel: Locul I la Concursul de Creație Literară „Lucian Blaga” (la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, ed. a XXXIV-a, Sebeș, 2014), Premiul pentru volumul de debut la Concursul „Poezia – Oglindă a Sufletului” (Dudeștii Noi, Timiș, 2016), Premiul pentru „Cartea de poezie a anului” pentru volumul „Mărgele de nisip” (la Festivalul Național de Poezie „Grigore Hagiu” (Galați, 2016) și Premiul pentru poezie pe anul 2018 al Uniunii Scriitorilor – Filiala Sud – Est (Galați, 2019).
Din câte cunosc Alina Marieta Ion a fost primită, la aceeași filială, în Uniunea Scriitorilor în anul 2019. Dintre cei care au scris despre poezia poetei, îi numesc aici pe câțiva: A.G. Secară, Dan Simionescu, Virginia Chiriac. Voi reda un scurt pasaj dintr-o cronică semnată de Ionel Bota: „Un spectacol seducător pe care-l întreține o anumită disciplină a discursului și multă luciditate, ne oferă volumul <Mărgele de nisip>. Volumul acesta, spectacol estetic original, detensionând senzorialul ca însoțitor al <ecartamentului> realului suspendat în <visul definitiv> numit poezie, prevestește augurii unei binevenite re-energizări în discursul liric, purtând marca Alina Marieta Ion”.
Pe poetă am cunoscut-o în urmă cu doi ani la Festivalul Național de Poezie „Emil Botta” de la Adjud. Am avut bucuria de a constata că orașul tinereții mele mai lansează pe orbita literară tineri poeți valoroși, așa cum este cazul și lui Valeriu Mititelu sau Dianei Corcan. Din păcate cunosc prea puțin din ceea ce se întâmplă în contemporaneitate în peisajul literar brăilean. Și cred că este numai vina mea.
Despre poezia Alinei Marieta Ion cred că este una a sincerității și a adresării directe către ținte stabilite dinainte. Este laconică, nu încarcă cu cuvinte inutile mesajul poetic și de aceea poezia este caldă, umană. Transmite de cele mai multe ori candoare și sensibilitate. Nu i-am citit primele două volume, dar din acest al treilea, „de aici, direct în paradis”, m-am convins de cele afirmate. De altfel, versurile pe care vi le propun sunt din acest interesant volum. Succes și te mai așteptăm!
Anima
Prin fereastra deschisă
se vede apusul
ce isprăvește orele luminii
și-ai zice că forța lui
stă în detalii.
Îți rămân gânduri spălăcite pe buze
te bucuri când
capeți
așa,
o și mai multă viață.
Amintiri din altă viață
Un nor de imagini
îți apar în palmă
și începi ca un copil
să plângi.
Într-o secundă te vindeci
de slăbiciune,
de bătrânețe,
de boală
și de moarte.
Drumuri către tine
Cerul s-a umplut la asfințit
de doruri purtate
în inimă
adânc.
Pe caldarâm
căldura s-a pierdut
demult
și mă cutremur.
Bunătatea, doar ea
mi-a mai rămas
străină pe umeri
ca un tovarăș istovit.
Rugăminte
Lăsați pământul
să crească în mine
și din Dunăre să-mi fie hrănită
iarăși puterea.
Lasă-ți toți munții Măcinului
să mă vadă
printre vânt și marea de apă
când,
de la salteaua de piatră,
o să mi se facă somn.
Dar voi mai stați,
nu m-așteptați
să vin prea curând…
Veche și tânără
Te duci la câmp
cu sapa în spinare,
e încă întuneric.
Calci apăsat
în praful de pe ulița
aia mare din sat,
și un nor te învăluie
peste batic și hainele de zi.
Închizi ochii, îi deschizi
îți sclipește de pe jos
într-o urmă veche de căruță
o bucată de metal.
O iei în mână, o pipăi
ai dat peste cheia Paradisului
și nu știi ce să faci cu ea.
Te gândești, cântărești
și în inocența ta
o lași tot acolo, în țărână.
Pleci grăbită,
câmpul pe tine te așteaptă.
