Cultură

Șlefuitorii de cuvinte – Adrian SUCIU

Am senzația că pe poetul Adrian Suciu îl cunosc de când lumea, deși fizic nu ne-am întâlnit decât de două ori. Cea mai recentă întâlnire a avut loc la Buzău, pe 14 mai a.c., și mi-a confirmat această puternică senzație. Înainte de alte considerente literare și umane, să cunoaștem câte­va repere biobibliografice ale existenței sale.

S-a născut la data de 21 decembrie 1970 în orașul Năsăud și are realizări notabile în poezie, proză, dramaturgie și în jurnalism. Este licențiat, din anul 1995, al Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Și-a perfecționat pregătirea profesională urmând stagii la Praga și Cracovia (1993, pentru presă), la Radio France Internationale în Paris (1996) și la Copenhaga (2000). Din profesiile pe care le-a îndeplinit ne facem o imagine, și din acest punct de vedere, ­des­pre omul Adrian Suciu. A fost miner (1989-1990), redactor, redactor-prezentator, redactor-șef la „­Ca­dran” (1990-1993), Actualități TVR Cluj (1993-1995), CD Radio Napoca (1995-1998), Monitorul de Cluj (1998-2000) și expert parlamentar (2001 și în prezent).

Și-a făcut ucenicia, din prima zi de studenție, la revista „Echinox”, sub îndrumarea regretaților Mircea Zaciu și Marian Papahagi, despre care putem spune că nu au greșit în ceea ce îl privește. Debutul literar s-a produs în anul 1990 în revista „Tribuna”, cu un grupaj de versuri și o prezen­tare a lui Ion Mureșan. După trei ani în care a apărut frecvent în reviste lite­rare, a inaugurat colec­ția de debut a Editurii „Echinox”, în anul 1993, cu volumul de versuri „E toamnă printre femei și în lume”. De atunci a mai publicat încă 13 volume de versuri și proză. Lucrări ale sale au fost traduse în engleză, fran­ceză, germană, maghiară, occitană și ebraică.

În anul 2013 a înființat Asociația Culturală „Direcția 9”, fiind președintele ei, care sprijină editorial și financiar poeți debutanți, dar și reintroducerea în circuit a unor poeți consacrați. Din calitatea de membru al Uniunii Ziariș­tilor Profesioniști din România și cu largul concurs al postului „Orizont TV”, realizează emisiuni culturale prin care face cunoscută latura literară din filialele UZPR.

M-am întrebat dacă Adrian Suciu poate fi încadrat în categoria poeților boemi. Răspunsul a fost: DA. Poate că nu avem un reprezentant al boemei culturale clasice, însă toate reperele din activitatea sa literară ne tri­mit acolo. Felul său de a fi, direct și de a nu menaja pe nimeni privind deficiențe din partea unor persoane care se află în fruntea unor instituții importante, limbajul aproape colorat și lipsa oricăror inhibiții sau a temerilor îl face aproape unic. A avut „meciul” său cu Uniunea Scriitorilor din România, cu președintele acesteia și cu anturajul său, din calitatea de membru, privind carențele din activitatea acestei instituții, a avut mai multe procese de calomnie cu anumiți oameni politici pe care le-a câștigat. Într-un interviu realizat de Veronica Petruț pentru „Observator BN” Adrian Suciu răspunde, cu nonșalanță, la o întrebare privind „rezbelul” cu Uniunea Scriitorilor: „Spre deosebire de ăia care au cerut excluderea mea din USR, mie, încă, mi se mai scoa­lă!”. În afara unor declarații șocante, Adrian Suciu are și alte „calități” ale unor personaje boeme, nimic din ceea ce e omenește nu-i este străin: nu se dă în lături de la o petrecere îndelungată, stropită cu băutură din belșug, alături de prieteni.

Încheiem scurta pre­zentare cu un citat din prefața la volumul de versuri „Tratat de mers pe ape”, a cunoscutei poete Nora Iuga: „Adrian Suciu are o personalitate acentuată, e dintre cei care lovesc și plâng și cer iertare… Sentimentul ăsta e tot timpul treaz  dincolo de cuvinte. Poezia lui surprinde printr-o inedită și ciudată simbioză a vechiului cu noul. Îl văd mai aproape de sfaturile pe care le dădea Rilke unui tânăr poet decât de cursurile contemporane de croitorie poetică. Poezia nu e meserie, nu are instrumente pe care trebuie să le înveți ca să le știi folosi. Mă întreb și eu cine l-o fi învățat pe țăranul analfabet, «în ce vară, în ce an», să rostească acel vers fără pereche: «și mergea așa frumos/ parcă pieptăna pe jos»”. În ceea ce mă privește, cred cu tărie că Adrian Suciu este un  poet în adevăratul sens al cuvântului, iar cuvintele pe care le mânuiește cu o ­eleganță deosebită, cu un stil propriu care dă va­loare poemelor, sunt așezate acolo unde le este locul firesc.

Cu miez

Scrie cu miez! Folosește-ți cuvântul!

Dar nu ca să-ți faci carpetă

din el. Nu să te încânți cât ești de mare

ci să te minunezi cât ești de mic.

Cuvântul e gheață. Strânge sloiul în brațe

până se va face litri și litri de băutură

pe care tu să o împarți la mese.

Ia-ți damigeana și umblă!

Femeia numai în iubire moare

Să iubești fără să știi a o face

e cum ți-ai băga o piatră în pântece

și-ai aștepta să dea rod. Să fii iubită

fără s-o meriți e ca și când

sfinților din icoane ­deo­dată

le-ar puți gurile.

Ce zic povestitorii de iubire nu e bun

nici pentru bubele tale! Numai tu știi

ce e iubirea. Bărbatul nici când știe nu știe!

Bărbatul moare în multe feluri,

femeia numai în iubire moare. Și învie.

Hăinuța de veci

Dacă mergi la raionul de specialitate,

o să vezi mulți care probează încălțări. Dar

la pompe funebre nu probează nimeni nimic.

Atâta grijă pentru o iarnă, atâta indiferență

pentru restul eternității. Dacă te-ai pricepe,

ți-ai alege singur hăinuța de veci.

Din lemnul ce-ți place, să dormi ca un prunc

înăuntru, să nu te strângă la umeri.

și să scrii cu litere verzi pe capac:

Lăsați muștele să vină la mine!

Tipografia din cer

Atâta poezie se face încât Dumnezeu,

dacă ar vrea să-i dea foc, n-ar cuprinde-o

și i-ar trebui ajutoare.

Dacă ar pune careva toată poezia lumii

într-o singură strofă, pe o singură pagină

și i-ar da-o Lui să facă ce vrea cu ea,

Aceluia i s-ar face milă

și ar publica-o unde știe El.

A nu se dărui femeilor!

O femeie poate construi o casă dintr-o singură

cărămidă. De-aceea nu se dăruiesc femeilor cărămizi:

ar da faliment industria de construcții.

O femeie poate întemeia o țară cu popor

fericit pe un fir de nisip. De-aceea nu se dăruiesc

femeilor fire de nisip: nu s-ar găsi destui regi

pentru toate țările.

O femeie îl poate rescrie pe Dumnezeu cu un pix.

De-aceea nu se dăru­iesc femeilor pixuri:

tot ce știm noi ar fi invers. Trupul s-ar duce la cer

și sufletul în pământ, unde ar fi fericit

ca un cuțit de măcelărie căruia i se face milă.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker